Revista Industriei de Constructii din Romania

Autor: Andreea Ceasar

Publicat: Mie, 15/02/2006 - 00:00

In mai putin de un an, sute de firme producatoare de materiale de constructii risca sa-si inchida portile, mii de oameni vor fi disponibilizati, iar preturile noilor constructii se vor scumpi uimitor. Spre surprinderea multor firme cu acest profil, situatia este cat se poate de reala si nu un scenariu de film.

O directiva veche, uitata de romani
Datata inca din 21 decembrie 1989, Directiva 89/106/CEE a stabilit cerintele esentiale privind produsele pentru constructii si respectiv constructii. Nu contine decat sase mari reguli ale jocului european si, din pacate pentru noi, doar cateva procente din totalul firmelor romanesti le-au pus in aplicare.

Conditiile sunt cat se poate de umane, logice si gandite in asa fel incat cei care lucreaza la sau in jurul constructiei, cei care vor locui aici vor fi respectati.
De-abia dupa cinci ani Romania a realizat ca ar trebui sa aplice aceleasi cerinte cladirilor, dar nici pana acum lucrurile nu au evoluat vizibil inspre bine.

Multe norme, putin timp
Peste 2.000 de firme de constructii si materiale de constructii risca sa se auto-inchida in anul 2007, urmand ca toti angajatii acestora sa devina someri. Motivul este unul simplu, ce-i drept nu foarte dezbatut. Produsele trebuie sa indeplineasca „cateva” cerinte esentiale pentru a putea circula pe piata europeana. Acestea s-au materializat sub forma a 531 de standarde (parametrii tehnici). Armonizarea acestora cu cele romanesti reprezinta solutia supravietuirii industriei constructiilor.

In cei cativa ani buni de armonizare, din 531 de standarde care privesc constructiile si materialele de constructii doar 155 au fost armonizate, deoarece, acesta este ritmul in care pot fi preluate standardele de la Comitetul European de Standardizare. Numai ca, fara standarde, intreprinzatorii romani nu isi pot certifica produsele, in vederea introducerii lor pe piata. „Deja firmele de constructie aplica normele. Din pacate, la aceasta ora, sunt preluate prin traduceri doar 155 de standarde, ceea ce ingreuneaza certificarea produselor. La Bruxelles a fost ridicata problema Ungariei, care a adoptat 66 de standarde. Iar ea deja a aderat la Uniunea Europeana. Noi avem 155 de standarde. Este multumitor”, certifica Corneliu Ganju, director la ARACO (Asociatia Romana a Antreprenorilor de Constructii).

Evaluarea si certificarea conformitatii produselor, insa, cei care nu o obtin se autoexclud. CTPC (Consiliul Tehnic Permanent pentru Constructii) a avizat deocamdata numai 16 organisme ce pot verifica capacitatile tehnice ale producatorilor si mentinerea constanta a parametrilor produselor. Problema este ca, daca o firma doreste certificarea unui produs pentru care nu exista standarde, CTPC nu poate sa-l evalueze. Pe de alta parte, daca firmele producatoare nu afla din timp care sunt aceste standarde nu pot sa-si estimeze eventualele cheltuieli necesare implementarii unor tehnologii noi.

De altfel, un alt impediment este si numarul mic de organisme abilitate sa acorde dreptul de marcaj CS (evaluand conformitatea produselor pentru constructii), cele 16 existente in acest moment fiind insuficiente. Teoretic, ar trebui ca fiecare judet sa aiba cel putin o astfel de institutie. Daca presupunem ca toate cele peste 2.000 de firme ce produc materiale de constructii ar solicita aceasta atestare, in timpul ramas pana in 2007, ar fi practic imposibil ca acele 16 organisme abilitate sa-si faca datoria.
„Exista 19 organisme de certificare, din care doar 16 sunt abilitate, dar nici una nu este notificata de Bruxelles. Vor fi notificate dupa aderare. Exista si aici o problema critica. Din cele 10 state care au aderat ultima data, numai doua organisme de certificare au fost notificate. Toate tarile s-au plans din cauza aceasta. In cele 15 tari europene exista doar 80 de organisme de acest fel. Deci la acest capitol nu stam deloc rau”, considera directorul de la ARACO, Corneliu Ganju.

Iuliana Chilea, jurist, sef departament la Asociatia de Standardizare din Romania, le mai da o sansa firmelor de constructii: „Timp mai au suficient. Dar ar fi cazul sa se grabeasca in ceea ce priveste cunoasterea si aplicarea standardelor europene din domeniul lor de activitate pana in 2007. Acum depinde de capitalul fiecarei firme, de management si de gradul de constientizare a acestuia privind perspectivele propriei afaceri”, subliniaza Iuliana Chilea.

Marcajul CE sanatatea sau siguranta publica
Marcajul CE este un marcaj aplicat de producator care certifica faptul ca produsul satisface cerintele europene (minime) esentiale cu privire la sanatatea sau siguranta publica si protectia mediului. Aceasta mentiune este aplicata in mod vizibil pe orice produs prin simbolul CE.

In perioada de tranzitie, pana in momentul intrarii in vigoare a Protocolului European privind evaluarea conformitatii si acceptarea produselor industriale, marcajul national de conformitate a produselor cu cerintele esentiale prevazute in reglementarile tehnice romane, specifice, aplicabile este marcajul CS (care confera produsului dreptul de libera circulatie atat pe piata romaneasca, cat si pe piata unica). Odata cu integrarea in Uniunea

Europeana, marcajul CS va deveni CE.
Exista insa o serie de materiale de constructii care nu poarta marcajul CE si pentru care nu exista standarde europene romanesti armonizate. Pentru acestea este nevoie de un agrement tehnic, furnizat de o institutie recunoscuta sa certifice calitatea produselor.

Cum se certifica materialele de constructie?
Evaluarea conformitatii produselor de constructie cu standardele europene este o responsabilitate ce revine atat producatorilor de materiale de constructii, cat si proiectantilor, precum si executantilor, care trebuie sa participe la licitatii numai cu oferte care contin produse pentru constructii certificate.

In cazul in care un furnizor de materiale de constructii trebuie sa certifice conformitatea produsului, acesta se va adresa unuia din organismele recunoscute (institutiile care ofera certificatele de conformitate sunt clasificate pe clase de produse).

Impactul integrarii
Principalul avantaj comparativ al sectorului constructiilor in tari ca Romania a fost pentru mult timp costul scazut al fortei de munca. Tari ca Romania continua sa atraga industria europeana care le-a ajutat sa se familiarizeze cu tehnicile moderne de productie utilizate in UE. Ca urmare, din ce in ce mai multe firme din UE dezvolta strategii de internationalizare si cooperare cu aceste tari. Totusi, Romania va trebui sa faca eforturi serioase de restructurare pentru a-si asigura competitivitatea necesara si a face fata factorilor de piata si cerintelor pietei. „Produsele firmelor de constructii care nu respecta standardele armonizate nu vor putea circula liber dupa aderare. Atata tot. Firmele de constructii nu se vor inchide. Trebuie sa luam in considerare ca, dupa aderarea Romaniei, va exista si o perioada de tranzitie, o asa-numita perioada de coexistenta a unui produs, care variaza intre un an si trei ani. In acest timp firmele se pot adapta. Insa, ca sa reziste pe piata europeana, societatile trebuie sa cunoasca din timp standardele. Problemele lor vor fi cauzate de lipsa comenzilor sau a lucrarilor, nefiind competitive pe piata europeana, si nicidecum din cauza neadoptarii standardelor…”, tine sa sublinieze Corneliu Ganju.

In domeniul constructiilor, criteriul deosebit de important in conditiile pregatirii pentru integrare este capacitatea de a face fata presiunilor competitiei si factorilor de piata din UE. Daca produsele nu vor respecta cerintele europene standardizate, ele nu vor fi cumparate nici pe piata interna si nici pe piata externa. Astfel, piata interna a constructiilor va importa materiale de constructii din strainatate si deci, inevitabil, pretul constructiilor va creste. Nici constructiile in derulare nu au o soarta mai buna, atata timp cat materialele de constructii nu respecta cerintele sau constructia nu respecta normele de constructie. Cladirea va fi vanduta cu o suma modica sau chiar deloc.
„ASRO a desfasurat in cursul anului 2005, peste 20 de seminarii, simpozioane atat in Bucuresti, cat si in tara, tocmai pentru ca firmele sa constientizeze necesitatea aplicarii standardelor armonizate. Am invitat pe cei din mediul de afaceri si reprezentanti ai institutiilor statului. Din pacate, cei mai multi au fost din partea institutiilor guvernamentale desi normal ar fi trebuit sa fie invers. Este o acuta lipsa de informare si dezinteres“, a accentuat Iuliana Chilea.

Standarde scumpe la propriu
„Piata produselor de costructii este cea mai mare piata de produs din Romania”, subliniaza Iuliana Chilea, jurist, sef departament la ASRO (Asociatia de Standardizare din Romania), „si totusi foarte putine societati care au ca obiect de activitate produsele pentru constructii sau serviciile de constructii constientizeaza ca mai este doar un an ca sa-si puna la punct documentatia si sa-si instruiasca angajatii in acord cu standardele pietei spre care ne indreptam. Dupa acea data, concurenta pregatita va determina inlaturarea de pe piata a celorlalti. Iar statul, de data aceasta, nu are cum sa se implice, chiar daca vorbim despre inchideri in masa. Pur si simplu depinde de fiecare companie in parte.”

Exista mai multe etape de parcurs pentru a aplica standardele armonizate: mai intai trebuie identificate standardele aplicabile, deoarece in fondul national de standarde sunt peste 28.000 de standarde si nu toate coincid cu nevoile firmelor de constructii. Apoi standardele identificate trebuie achizitionate si implementate. „Standardele, aplicabile voluntar, in functie de alegerea constienta pe care o face fiecare agent economic, sunt cele care determina obtinerea unui nivel al sigurantei si calitatii superior celui obligatoriu cerut de reglementarile in vigoare. Numai o asemenea alegere, de aplicare a unor standarde recunoscute, consolideaza capacitatea de a face fata concurentei de pe piata, unde, ca in orice competitie, cel mai bun castiga”, incheie Iuliana Chilea.

Standardele se aleg din Catalogul Standardelor Romane din cele peste 1.600 de pagini, catalog ce costa in jur de 230 RON. Fiecare lucrare referitoare la standardele armonizate pentru un anumit domeniu are pretul sau. Lucrarea „Constructii si materiale de constructie” ajunge la suma de 3793 RON iar „Constructii civile” 744,9 RON. Standardele se vand si la liber cu 1,6 lei pentru fiecare fila. „Nu putem cunoaste pretul implementarii standardelor armonizate. Depinde de marimea, specialitatea fiecarei companii. Societatile se documenteaza referitor la acest subiect”, comunica Corneliu Ganju. (va urma)

Directiva 89/106/CEE
1. Cladirile in curs de constructie trebuie sa fie stabile si rezistente fizic (design-ul lor trebuie sa fie unul sigur pentru cei care o vor utiliza, nu trebuie sa prezinte deformari importante, defectiuni ale instalatiilor etc).

2. Siguranta in caz de incendiu este si ea o regula importanta. In cazul unui incendiu raspandirea focului in cladire si spre alte cladiri trebuie sa fie limitata iar
cei care lucreaza sau locuiesc in acelasi imobil vor putea parasi imediat locul de munca.

3. Igiena si mediul Cladirile si constructiile nu trebuie sa puna in pericol mediul inconjurator si sanatatea celor care lucreaza sau traiesc in imprejurimile constructiei (deci trebuie evitata utilizarea gazelor toxice, raspandirea prafului, radiatiilor, poluarea apei sau solului).

4. Pe durata lucrarilor riscul de accidente, alunecari, caderi, coliziuni, electrocutari, explozii trebuie sa fie cat mai scazut.

5. Protectia impotriva zgomotului Zgomotul va fi tinut la un nivel normal, care nu ameninta sanatatea muncitorilor sau locuitorilor. De asemenea, trebuie create conditii satisfacatoare de munca a locuitorilor din imprejurimi.

6 Cladirea va avea un consum energetic redus. Racirea, ventilarea imobilului vor fi gandite si construite in asa fel incat energia necesara sa fie redusa la minimum, luand in seama climatul zonei