Revista Industriei de Constructii din Romania

Publicat: Vin, 09/12/2011 - 12:16

Modificari cu implicatii interesante asupra activitatii antreprenorului

Radu Nemes
avocat partener, ONV LAW

Din cele patru tipuri de conditii de contract publicate de FIDIC in 1999 ne intereseaza in prezentul articol doar doua:
- conditiile de contract pentru constructii pentru cladiri si lucrari ingineresti proiectate de beneficiar (cartea rosie);
- conditiile de contract pentru echipamente si constructii, inclusiv proiectare pentru echipamente electrice si mecanice si pentru lucrari ingineresti, proiectate de catre antreprenor (cartea galbena).

De ce ne intereseaza doar acestea doua? Pentru ca legiuitorul roman (in cazul de fata Ministerul Transporturilor si Infrastructurii) a ales ca obligatoriu de aplicat doar aceste doua tipuri de contracte si numai in materia obiectivelor de investitii din domeniul infrastructurii rutiere de transport de interes national, finantate din fonduri publice a caror valoare depaseste pragul valoric prevazut in OG 34/2006, in art. 124 lit. c si anume 4.845.000 de euro.
Care sunt actele normative care guverneaza aceasta materie, limitata in mod inexplicabil de legiuitorul roman numai la domeniul investitiilor in infrastructura (nota bene, de interes national) si finantate din fonduri publice? In primul rand, Hotararea Guvernului nr. 1.405 din decembrie 2010 in care se instituie obligativitatea folosirii celor doua tipuri de contracte in conditiile de mai sus.
Hotararea 1.405 din 2010 introduce notiunea de conditii de contract generale reproducand covarsitor varianta tradusa a conditiilor contractuale FIDIC din 1999.

Mai tarziu, prin Ordinul Ministrului Transportului si Infrastructurii nr. 146 din martie 2011, se introduc conditiile speciale ale acestor contracte. Aceste conditii modifica si completeaza conditiile generale introduse prin HG 1.405. Conform unui vechi principiu de drept, specialia generalibus derogant (Legea speciala deroga de la legea generala), aceste reguli vor avea prioritate in ceea ce priveste aplicabilitatea lor in cazul conflictului intre conditiile speciale si cele generale si acest lucru este esential de retinut de catre antreprenori.
A treia modificare adusa legislatiei aplicabile s-a facut prin Ordinul 558 din august 2011 al Ministrului Transportului si Infrastructurii, care modifica si completeaza Ordinul 146 al aceluiasi ministru. Asupra acestor modificari voi reveni mai tarziu.

De ce a ales legiuitorul roman sa creeze doua categorii de clauze (conditii contractuale generale si speciale) e greu de inteles. Desi este ceva pe care noi, profesionistii dreptului, il intalnim frecvent in legislatia romana, nu pot sa nu ma gandesc la contractantii statului roman vizati de aceste modificari. Un legiuitor diligent ar fi ales solutia simpla a unui tip sau tipuri de contracte dupa o atenta chibzuire, fara a mai aduce modificari ulterioare, pentru securitatea contractuala care trebuie sa existe, chiar si in cazul in care unul dintre partenerii contractuali este statul insusi.

Probabil au preluat ideea Federatiei Internationale a Inginerilor Consultanti care are in fiecare editie a conditiilor contractuale si o parte de clauze speciale recomandate, cu exemple, pentru o personalizare a conditiilor contractuale la particularitatile unui caz sau altul. Aceste conditii speciale sunt exemplificative si deci nu au caracter obligatoriu.

Cum se aplica aceste acte normative contractelor incheiate in prezent?

Dupa cum spuneam, siguranta circuitului juridic implica siguranta contractuala chiar si atunci cand unul dintre cocontractanti este statul insusi.
Si pentru ca unul dintre principiile de baza ale sigurantei juridice este neretroactivitatea normelor juridice (art. 15 alin 2 din Constitutie, art.6 (1) din noul cod civil), cu siguranta vom afirma ca nicio modificare legislativa intervenita nu se va aplica retroactiv.

Asadar, pana la intrarea in vigoare a HG 1.405 din 2010, contractele vor fi guvernate de dreptul comun si intelegerea partilor, contractele incheiate dupa HG 1.405 vor fi guvernate de aceste norme, Ordinul 146/2011 se va aplica contractelor incheiate dupa intrarea acestuia in vigoare, iar Ordinul 558/2011 va reglementa contractele incheiate dupa august 2011.

Prin aceasta ultima modificare (Ordinul 558/2011) in materia obligativitatii conditiilor de contract, legiuitorul incearca in principal sa protejeze modul in care sunt folositi banii publici. Cum si daca reuseste acest lucru, vom vedea mai tarziu.

Modificari de luat in considerare

Prima modificare semnificativa este privitoare la valoarea pe care se va emite scrisoarea de garantie bancara, aceasta va trebui sa acopere valoarea avansului, TVA aferenta si a prejudiciilor rezultate din imobilizarea fondurilor publice (subclauza 14.2). In urmatorul aliniat ne si arata formula de calcul dupa care se va stabili valoarea de acoperit: “Valoarea scrisorii de garantie pentru plata avansului = valoare avans +TVA + valoare avans * 0,04% din valoarea avansului acordat * 90 de zile.”

Neemiterea unui certificat interimar de plata timp de 90 de zile consecutive de la plata avansului ori neemiterea vreunui certificat interimar de plata timp de 90 de zile consecutive ori de cate ori ar aparea aceasta situatie pe parcursul derularii contractului, antreprenorul are obligatia sa majoreze scrisoarea de garantie cu suma aferenta penalitatilor datorate pentru inca 90 de zile. Important de retinut este faptul ca beneficiarul va putea sa-i factureze antreprenorului penalitatile pentru nerecuperarea avansului, cu obligatia acestuia din urma de a achita facturile in termen de 30 de zile de la primire. De asemenea, nerespectarea obligatiilor cu privire la majorarea valorii scrisorii de garantie da dreptul beneficiarului sa execute scrisoarea la 10 zile dupa trimiterea unei notificari.
O alta modificare importanta pe care o aduce Ordinul 558 este aceea ca stabileste care sunt pragurile valorice minimale pe care le pot avea certificatele interimare de plata, in cazul conditiilor de contract pentru echipamente si constructii, inclusiv proiectare pentru echipamente electrice si mecanice si pentru lucrari ingineresti proiectate de antreprenor (cartea galbena). Mai exact, legea foloseste doua criterii in stabilirea pragului si anume faza de derulare a contractului, proiectare sau executare de lucrari. Pentru etapa proiectarii, certificatul interimar de plata nu va fi mai mic de 1%, iar pentru etapa lucrarilor 2% pentru lunile de iarna (noiembrie - februarie) si 5% pentru lunile de vara (martie - octombrie).

Interpretand textul de lege in mod unitar, putem concluziona ca legiuitorul a vrut sa protejeze prin aceasta ultima modificare a legislatiei modul in care sunt cheltuiti banii din fondurile publice, dar a reusit sa faca acest lucru numai in parte.

Spun in parte deoarece a reglementat in mod expres care este valoarea scrisorii de garantie pentru plata avansului, iar in continutul normei a apreciat ca dobanda la sumele platite drept avans este cuantum de 0,04% pe zi de intarziere si ca avansul este purtator de TVA.

Modul de reglementare a problemei avansului in Ordinul 558/2011 ridica totusi cateva semne de intrebare. Avansul este parte din pret si asta ne poate duce in practica la situatii in care s-ar putea sustine ca, in afara de aceasta penalitate (0,04%), beneficiarul nu ar putea sa ceara alte penalitati daca contractul nu prevede asta in mod expres.

Spre deosebire de conditiile contractuale publicate de FIDIC, toate aceste modificari impuse prin Ordinul 558/2011 exercita o presiune asupra antreprenorilor, schimband natura juridica a avansului.

FIDIC considera ca avansul este un imprumut fara dobanda pe care beneficiarul il acorda antreprenorului si pe care acesta il poate recupera prin deduceri procentuale din certificatele de plata numai in cazul in care platile autorizate se ridica la minimum 10% in valoarea contractului, iar valoarea acestor deduceri sa nu depaseasca 25% din valoarea certificatului de plata.

Este lesne de vazut cum aceasta solutie avantajeaza antreprenorul, neingreunandu-i starea financiara, considerand ca beneficiarul se bucura deja de lucrarile facute de acesta si nu ar fi echitabil sa fie sub o presiune financiara constanta.

Sigur ca imprejurarile care au dus la aceste modificari in legislatia noastra sunt specifice si tin probabil de administrarea fondurilor publice si de experienta beneficiarului in discutie (statul) cu antreprenorii, dar ar fi lipsit de obiectivitate sa nu observam ca din nou statul porneste in relatia cu antreprenorii de pe o pozitie de forta.
Cu toate astea, desi nu s-a mai facut un pas important in clarificarea aspectelor ce tin de reglementarea acestor conditii contractuale, cred ca extinderea obligativitatii acestor contracte si in alte situatii ar fi de bun augur si mai cred ca o relaxare a conditiilor cu un control procedural mai exigent pe durata derularii contractului ar ajuta antreprenorii (romani si straini deopotriva) si ar sprijini evolutia infrastructurii la alt ritm.