Revista Industriei de Constructii din Romania

Autor: Petru Mihalea

Publicat: Joi, 21/04/2011 - 12:20

Amanarea aprobarii proiectelor si a lucrarilor, schimbarile de ultima ora, precum si procedurile lente din legile invechite de constructie influenteaza mult mai mult intarzierile din lucrari decat intarzierile efective ale platilor.

Odata cu intrarea in Uniunea Europeana, gasirea unor solutii eficiente privind tratarea apei potabile si de epurare a celei reziduale a devenit mai mult decat o necesitate pentru tara noastra. Fondurile europene si programele initiate de stat au atras incetul cu incetul atentia firmelor straine. Una dintre companiile spaniole din acest domeniu, prezenta in Romania chiar anterior anului 2007, este Dytras Sa. Un interviu cu Manuel Gomez Sanchez, director executiv al Dytras Romania, despre experienta, birocratie si eficienta.

De cati ani sunteti prezenti pe piata romaneasca?
Din anul 2003, Dytras SA a inceput sa participe in Romania la licitatiile privitoare la tratarea apei potabile si la cele care au in vedere statiile de epurare a apelor reziduale, acesta fiind sectorul in care ne implicam exclusiv. Astfel a venit si primul contract, semnat in 2005. La acea data, putine companii europene erau dornice sa participe la asemenea „concursuri” despre care in mod obisnuit se stia putin si aveau un buget redus, fiind vorba despre reabilitari ale unor statii cu 40 de ani de functionare, cu multe conditii financiare si tehnice foarte exigente. Trebuia sa fii cu adevarat un specialist in sector si un spirit aventuros pentru a veni pe piata apei din Romania.

Ce ati descoperit ca fiind specific pentru activitatea desfasurata in Romania?
Caracteristica specifica a acestor licitatii, era, asa cum aminteam mai devreme, reabilitarea unor statii de tratare si epurare foarte vechi, inclusiv in privinta lucrarilor civile, unde era nevoie sa se instaleze echipament electromecanic nou. Pe perioada reabilitarii insa, trebuia mentinute in functiune instalatiile existente. In acelasi timp, se aveau in vedere bugete prea modeste, astfel incat, in majoritatea cazurilor, se faceau oferte care depaseau finantarea disponibila si, de asemenea, exigen¬tele financiare care erau foarte dure.

Situatia s-a perpetuat in aceleasi forme pana astazi?
Astazi situatia s-a schimbat. Nu mai vorbim doar de reabilitarea complexa a statiilor, ci si de criza economica care a facut ca in competitie sa intre un numar mai mare de companii, unele dintre ele insa fara experienta in sector si pe piata romaneasca, astfel incat in multe cazuri ne este dat sa vedem oferte cu preturi „indraznete”. Eu cred totusi ca timpul va aseza toate lucrurile la locul lor si realismul situatiilor concrete va aduce echilibrul necesar in domeniu. Probabil ca in urmatorii doi ani vom observa ca majoritatea proiectelor de acest gen nu se vor termina sau ca, odata finalizate, nu s-au obtinut parametrii de calitate ceruti de lege. Iar acest lucru va duce la amenzi usturatoare pentru autoritatile contractante.

Care sunt cele mai importante proiecte la care participa compania in acest moment?
Proiectele pe care le desfasuram in acest moment sunt statiile de epurare din Suceava, Botosani, Pascani, Slobozia si Zalau. Ne aflam la doar cateva luni de terminarea acestora, iar statia de epurare din Slobozia a fost receptionata deja de catre client - primaria municipiului.

Cum este realizata finantarea acestor proiecte si daca sunt dificultati in acest sens?
Trebuie sa spunem ca finantarea acestor proiecte este foarte dificila. In majoritatea cazurilor sunt autoritatile contractante cele care complica situatia, deoarece proiectele sunt finantate de Uniunea Europeana si ele dispun de acesti bani, dar se incapataneaza sa impuna sau sa interpreteze conditii foarte dure, cu atat mai mult pe timp de criza. Ca un exemplu, simplu de inteles, echipamentele electromecanice nu se platesc pana cand acestea nu sunt instalate si testate. Ceea ce nu se intelege insa este faptul ca, din momentul in care se cumpara un echipament pana cand acesta este instalat si testat poate sa treaca mai mult de un an si jumatate si vorbim de doua milioane de euro, pentru a da un exemplu concret de la unul dintre proiectele noastre. Pe langa aceasta, trebuie spus ca minimul facturat este uneori disproportionat fata de valorile din proiect si, astfel, creste „povara” financiara.

Care este rolul societatilor subcontractoare in acest angrenaj?
As dori sa spun ca uneori exista prea multa demagogie atunci cand vine vorba de companiile straine, iar societațile locale, care sunt subcontractate pentru aceste proiecte, nu stiu de aceste conditii. De aceea, cand apar mici intarzieri la plata vor rapid sa opreasca lucrarile; in schimb, contractantul general nu le poate opri pentru ca este penalizat, nu o data ni s-a intamplat sa finantam milioane de euro și am lucrat pentru a termina la timp. Este corect de asemenea sa spunem ca multi dintre subcontractantii nostri, colaboratori si fara ajutorul carora nu am fi putut sa ne desfasuram activitatea aici, inteleg de cele mai multe ori conjunctura economica si intarzierile la plati ale autoritatilor si impartasesc eforturile de finantare si colaboreaza la gasirea formulelor pentru depasirea unor situații cu adevarat critice.

Sunt intarzieri de plata a lucrarilor in acest moment?
Statia de epurare din Slobozia este terminata, asa cum am amintit, in acest moment aflandu-se in perioada de proba. De asemenea, statiilor din Suceava, Botosani si Pascani le raman cateva luni pana la finalizarea si punerea in functiune. Statia din Zalau se afla la jumatatea contractului. In majoritatea cazurilor nu exista intarzieri la plati avand in vedere ca banul este asigurat prin finantare europeana, dar intarzierile vin de cele mai multe ori la aprobarea lucrarilor, scuza utilizata pentru a amana platile. Un caz concret - nu se doreste aprobarea unui edificiu cu o valoare de 200.000 de euro, adica sa se plateasca aceasta suma, deoarece grosimea vopselei la structura metalica este cu cativa microni inferioara celei cerute. Suna ridicol, dar este asa. In loc sa se plateasca 90% si sa se astepte remedierea situatiei pentru a se plati si restul, mai bine nu se mai plateste deloc. Toate acestea in pofida faptului ca exista o garantie bancara de 10% din valoarea contractului pastrata pana la un an de la finalizarea contractului pentru a repara defecte, ceea ce nu este putin. Acest lucru creeaza o problema in plus, pentru ca, daca structura a fost executata de o companie locala, nici ea nu va fi platita pana cand nu se aproba lucrarea. De aici se si ajunge la situatii in care media locala poate acuza, generic, ca „spaniolii” sau „italienii” nu le platesc companiilor romanesti. Pe de alta parte, trebuie sa spunem ca exista intarzieri, si acestea sunt foarte mari, la plata TVA.

Exista intarzieri la executia lucrarilor?
In ceea ce priveste intarzierile in executarea proiectelor acestea exista, dar eu nu le-as pune pe seama intarzierii platilor. Intarzierile la aprobarea proiectelor, aprobarea lucrarilor, schimbarilor de ultima ora din proiecte precum si procedurile lente din legile invechite de constructie influenteaza mai mult intarzierile din lucrari decat intarzierile la plata.

Care ar fi solutiile pentru eficientizarea sistemului de lucru, raportate si la nevoile concrete ale comunitatilor?
Dytras a colaborat si va colabora intotdeauna cu autoritatile prin rapoarte trimise la minister in diferite ocazii, punand in vedere erori de procedura si propunand solutii. Optimizarea adusa sistemului in sectorul nostru ne favorizeaza pe toti - autoritati contractante, companii constructoare si, bineinteles, cetateanul care beneficiaza de pe urma noilor instalatii, avand in vedere ca vorbim de unul din cele mai importante elemente ale vietii – apa. S-ar putea scrie pagini intregi de solutii, dar cred ca e important sa incepem cu principalul punct, pregatirea unui caiet de sarcini bun privitor la conditiile tehnice, cu criterii de evaluare si adjudecare adaptate la proiecte. Nu se poate pune drept criteriu de adjudecare doar pretul cel mai mic, pentru ca duce la mediocritate, executie slaba si o folosire a materialelor de proasta calitate. Sa nu ne mintim singuri, nimeni nu da bancnote de 100 in schimbul unora de 50. Ceea ce este bun, e greu de crezut ca va avea un pret scazut si trebuie sa se analizeze echilibrat, atat oferta tehnica, cat si oferta economica, evitandu-se in acest fel patrunderea unor companii care nu sunt specialiste si a bugetelor disprortionate. Trebuie reformate legile, iar acest lucru sta in puterea legislativului. De asemenea exista metode de constructie noi, diferite de cele care erau acum 40 de ani, dar de multe ori suntem obligati sa le folosim pe acestea din urma pe motiv de necunoastere si neincredere. Si nu in ultimul rand trebuie redusa birocratia. Nu se poate lucra in anul 2011, cu avansul informatic si digital existent, facand sase copii de hartie pentru fiecare document in parte si punandu-i zece stampile. Este un paradox daca ne uitam la avansul pe care l-a luat Romania cand vine vorba de centre comerciale moderne, printre cele mai moderne din Europa, masini din toata gama, telefoane de ultima generatie, in schimb, in birocratia din constructii nu s-a miscat un deget.

Cum priviti viitorul activitatilor de tratare a apei potabile si de epurare a celei reziduale in Romania?
Cu mult optimism, dar si cu o anumita preocupare. Exista multe programe de finantare aprobate si va creste numarul de licitatii fata de cel din anul anterior. Pe de alta parte, ingrijorarea vine din incetineala procesului, lipsa de criterii de adjudecare adecvate la licitatiile de proiectare si executie, si „sportul” pe care-l practica multe companii in Romania de a contesta adjudecarile, ceea ce incetineste executarea proiectelor. Toate au legatura intre ele. Un argument al companiilor spaniole este insa acela ca stim cum sa utilizam fondurile europene, ne-am schimbat si adaptat pentru a putea realiza mari investitii intr-un timp scurt si am fost tara cu cea mai mare rata de absorbtie a fondurilor din toata Europa. Sunt sigur ca Romania va sti sa se adapteze si sa reactioneze pentru a profita la maximum de aceste resurse comunitare.