Revista Industriei de Constructii din Romania

Autor: Luminita Nitoi

Publicat: Vin, 20/08/2010 - 16:00

Statul are propriul program de lobby, avand ca partener de discutie electoratul

”Nu cred ca putem sa vorbim inca in Romania despre lobby, ci despre interventie in scop de coruptie”, declara Adriana Iftimie, directorul general al Patronatului Societatilor din Constructii (PSC). Declaratia este legata in special de absenta in Romania a unei legi deslusite a lobby-ului, astfel incat actiunile de influentare a hotararilor Parlamentului sa poata fi obligatoriu transparente si desfasurate intr-o maniera organizata din punct de vedere procedural. ”Daca am fi intr-o tara in care legile se aplica in mod corect, as spune ca avem de-a face cu o problema de coruptie cauzata de nereglementarea prin lege a lobby-ului, pentru ca legea stabileste obligativitatea anumitor proceduri, precum platirea de impozite, asa cum se intampla cu orice activitate de consultanta. Dar intr-o tara in care nu se respecta nici legi importante, mi-e greu sa spun ca activitatea de lobby este afectata doar prin lipsa unei legi dedicate”, explica Adriana Iftimie pentru revista Constructiv. De altfel, controversa din jurul acestei probleme este evidenta, iar presa locala a semnalat-o in mod repetat. De aici a aparut poate si nevoia unor clarificari prin literatura de specialitate, asa cum este cazul lucrarii ”Reglementarea activitatii de lobby. In anticamera influentei”, scrisa de Liviu Mihaileanu si Aurelian Horja si aparuta la finalul anului trecut la editura C.H. Beck. S-a ajuns ca pretentiile privind reglementarea prin lege a acestui tip de activitate sa fie extrem de modeste. Liviu Mihaileanu sustinea recent, in cadrul unei dezbateri cu caracter public, necesitatea existentei unei legi oarecare a lobby-ului, chiar si a uneia prost intocmite, dar care sa constituie baza de examinare ulterioara in vederea imbunatatirii. Practicarea lobby-ului in afara unui cadru corespunzator, sublinia coautorul, favorizeaza castigurile ilicite, dar sigure, de ambele parti ale partenerilor de discutii. Parerea este impartasita. ”Sumele pentru care se face lobby, cel putin in constructii, sunt nemasurate. Si, din nou, ma duc cu gandul spre ideea de coruptie si de spaga. Totusi, din pacate, nu pot proba cu documente”, spune Adriana Iftimie.

Lobby sau mita electorala
Totusi, incercarile de lobby in constructii exista in mod cert, iar unele chiar incununate de oarecare succes, dupa cum a prezentat pentru revista Constructiv Laurentiu Plosceanu, presedintele Asociatiei Romane a Antreprenorilor de Constructii (ARACO). ”Incercarile de lobby exista cu siguranta si nu as fi de parere ca sunt chiar timide.” Un prim exemplu dat de specialist se refera la proiectele de promovare a codului constructiilor de catre Inspectoratul de Stat in Constructii in timpul guvernului Tariceanu. Actiunile intreprinse de ARACO impreuna cu alte grupuri de presiune, precum Ordinul Arhitectilor din Romania, au condus la nepromovarea respectivei forme de cod.

Un exemplu mai recent evidentiat de Laurentiu Plosceanu se refera la modificarile in legislatia achizitiilor publice, rezultand in introducerea unei limite in procedurile de licitatie, de 85%. Chiar daca raspunsul imediat al Guvernului a adus formularea exceptiei care practic invalida rigoarea unui plafon fix, in prezent asociatia se afla din nou in discutii pentru actualizarea Ordonantei 34 privind achizitiile publice. ”Forma pe care am discutat-o in 4 iunie cu ANRMAP nu este multumitoare, nu rezolva pe fond procedurile de licitatie in perspectiva eliminarii abordarilor de dumping, iar conditiile contractuale nu tin cont de procedurile cutumiale din spatiul comunitar (in special conditiile FIDIC). Totusi, noi speram ca in cele din urma modificarea legii achizitiilor publice sa aduca mai multa transparenta, sa elimine dirijarea politica a acordarii unor lucrari prin mecanismul de licitatii care se practica astazi.”

”Situatia este valabila pentru oricare dintre partidele aflate la un moment dat la guvernare. Daca exista bugete disponibile pentru anumite lucrari (locuinte, reabilitari termice, alimentare cu apa si asa mai departe), sunt promovate proiectele ai caror primari apartin partidului aflat la guvernare”, completeaza Adriana Iftimie. Problema majora in aceasta situatie vizeaza directionarea banilor fara o prioritizare corecta a localitatilor de destinatie. ”De exemplu, zona Cotmeana din judetul Arges are mari probleme cu alimentarea cu apa, intrucat apa se afla la mare adancime (aproximativ 350 de metri), iar forajul este foarte dificil de facut”, explica oficialul PSC. ”Aceste localitati au fost mereu evitate cand a fost vorba de alimentari cu apa, intrand in schimb in programe localitati pe langa care trecea deja o magistrala gata construita si unde autoritatea locala respectiva putea primi foarte simplu o recompensa electorala.” Intr-adevar, capitalul electoral este un obiectiv permanent al conducerii nationale, am simtit-o de atatea ori cu totii si o simtim in continuare. Din acest punct de vedere, putem spune ca statul are propriul program de lobby, avand ca partener de discutie electoratul. In acest context, apar foarte limpede motivele evitarii, pentru derularea de proiecte, a zonelor in care nevoia este stringenta, iar lucrarile, desigur, costisitoare si indelungate.

Diferente de viziuni
Laurentiu Plosceanu este insa rezervat privind un termen de reusita a modificarii legii achizitiilor publice, iar cel mai probabil rezultatele ar trebui asteptate incepand din 2011. Intarzierea este explicabila. ”In continuare intre viziunea Guvernului si viziunea mediului patronal si profesional sunt diferente semnificative de abordare. Reprezentantii guvernamentali sunt inca prea putin ancorati in realitatea mediului economic si mult mai mult in cea a mediului politic.”

Intre timp insa haosul guverneaza in continuare, incepand de la momentul licitatiilor. ”Aici apare dezastrul pentru firmele de constructii, pentru ca, sub acoperirea legii, licitatiile sunt dirijate prin caietul de sarcini catre anumite firme”, a declarat Adriana Iftimie. Conditiile de calificare au un caracter particular si vizeaza anumite firme, cu cifre de afaceri specifice si experienta pentru un anumit tip de lucrare, dar care nu este neaparat importanta pentru respectiva investitie. Iar din acest punct de vedere este afectat intregul lant contractual si beneficiar, de la firma pana la consumatorul final. Pentru constructori apare in special frustrarea, cand, in pofida seriozitatii si a unui palmares bogat de activitate, din 40 de licitatii este castigata doar una. ”De exemplu, pentru programul de reabilitare termica, primariile din diverse sectoare din Bucuresti nu au scos la licitatie blocuri, ci pachete de blocuri, pentru care au fost cerute cifre de afaceri enorme. Asa se face ca s-au calificat pentru astfel de proiecte firme precum Delta ACM, care are experienta in constructia de drumuri, dar care corespundea criteriului stabilit in caietul de sarcini. Iar firme de constructii care fac de regula locuinte nu s-au calificat”, a explicat directorul general al PSC. “In aceste conditii, companiile de drumuri care au castigat licitatii au fost nevoite sa dea lucrarile in antrepriza altor firme si au fost chiar cazuri in care s-a ajuns la un lant de subantreprize astfel incat lucrarea sa poata ajunge la o firma specializata. Rezultatul direct al acestor situatii este faptul ca se ajunge astfel la sume extrem de mici si sunt chiar cazuri in care firme specializate refuza contractele de subantrepriza, iar compania principala este nevoita sa execute lucrari cu muncitori nespecializati in meseria respectiva.”

“Un exemplu in acest sens este un bloc aflat pe Grigore Moisil la intersectie cu Lacul Tei, unde lucrarile au fost sistate din cauza discutiilor aparute pe marginea lucrarilor efectuate”, mai spune Adriana Iftimie, care atrage atentia ca inainte de aderarea la Uniunea Europeana exista la Ministerul Finantelor si Ministerul Lucrarilor Publice o directie specializata pe licitatii care verifica documentatia si caietul de sarcini. Oficialul admite faptul ca exista si atunci coruptie, insa apreciaza ca incontestabila eficienta mai mare a acelei metode. ”Acum se invoca statutul Romaniei de membru al Uniunii Europene din cauza caruia nu pot fi descalificate firmele care au venit cu oferte sublicitate. Daca am avea oameni competenti la Autoritatea Nationala pentru Reglementarea si Monitorizarea Achizitiilor Publice (ANRMAP) care sa explice la Bruxelles faptul ca obtinerea de contracte pe criterii de pret conduce la efectuarea de lucrari de proasta calitate intr-o tara cu risc seismic foarte ridicat, cred ca ar fi revizuita legea achizitiilor publice.” Totusi, reformarea unor echipe de oameni competenti care sa adjudece corect licitatiile este absolut necesara, avind in vedere ca ANRMAP nu se implica in controlul licitatiilor. Bineinteles, coruptia este completata si de lipsa de experienta a multor primarii, care de multe ori accepta din nepricepere o documentatie slab sau necorespunzator intocmita.

Lipsa implicarii afecteaza societatile platitoare de impozite
La nivelul societatilor, consecinta sistemului de licitatii infirm se vede in numarul mare al celor disparute de pe piata. In primele luni ale anului in curs mii de firme de constructii se aflau in insolventa, mai mult decat in pe­rioada similara din 2009. La nivel general, peste 300.000 de societati comerciale au intrat in faliment de la introducerea impozitului minim in 2009, iar odata cu marirea TVA la 24%, numarul firmelor inchise nu poate decat creste, au atentionat specialistii. In acest context economic-fiscal, modul in care sunt desfasurate licitatiile in constructii este ”cireasa de pe tort” pentru acest domeniu, iar firmele se vad nevoite in aceasta situatie sa accepte compromisuri chiar de buna-voie. Intr-adevar, avand in vedere marile intarzieri ale statului in plata catre firme si procedura sistemului de licitatii, constructorii se vad nevoiti de multe ori sa depaseasca acea limita a compromisului. De ce? Simplu: pentru a nu disparea din piata. Pentru ei compromisul poate fi speranta supravietuirii sau poate doar prelungirea unei agonii. Totusi, pentru consumatorul final este de-a dreptul dezastruos.

”Cel mai grav este faptul ca de pe urma acestor nereguli sufera calitatea in constructii. Am vazut cum au fost ridicate anumite cladiri si in care eu nu mi-as dori sa intru vreodata”, atentioneaza Adriana Iftimie.
Mereu regulile jocului sunt stabilite de cel care are banii, spune amar oficialul PSC. Bineinteles, dezavantajele vizeaza preponderent lucrarile publice, pentru ca la cele private neregulile sunt doar accidentale. Investitorul privat isi consuma propriii bani si atunci isi urmareste atent lucrarea pentru obtinerea unui raport calitate-pret avantajos. ”Exista o asteptare foarte dura. In momentul in care va veni un cutremur serios, vor cadea foarte multe constructii si atunci toata lumea se va intreba de ce.” Directionarea necorespunzatoare a banilor, efectuarea lucrarilor la pret de dumping, implicarea fortei de munca necalificate, folosirea unor materiale de constructii necorespunzatoare – acestea ar fi cauzele dezastruoase, insa in mod cert nu este nimeni care sa vrea sa le auda.

Relatii mai puternice cu China
Problema achizitiilor publice, despre care am tot vorbit mai devreme, se afla si in agenda ARACO de rezolvare prin lobby. In plus, parteneriatele public-private reprezinta un alt aspect stringent, ridicat de Laurentiu Plosceanu chiar la rang de prioritate nationala, in special pe fondul ultimelor decizii politice, care vor atrage in continuare o reducere semnificativa a nivelului de activitate pentru investitii private in Romania. ”Daca statul nu gaseste metode de atragere a investitorilor straini pentru proiecte in agricultura, energie, infrastructura, vom pierde foarte mult in urmatorii ani, in sensul ca nu vom avea finantari cu care sa putem dezvolta aceste proiecte.” ARACO desfasoara in prezent actiuni de lobby privind legislatia parteneriatului public-privat, care exista intr-o forma promovata de PD-L, trecuta de Senat, insa discutiile vor fi reluate probabil la toamna.

In opinia presedintelui ARACO, regandirea abordarii relatiilor cu China ar fi o solutie optima in acest moment, ca sursa de utilizare de fonduri pentru a dezvolta anumite proiecte de interes national in Romania. ”Eu cred ca situatia trebuie foarte atent analizata politic si gasita solutia de compromis inclusiv cu reprezentantii Comisiei Europene ca aceste oportunitati sa fie utilizate atunci cand ele vor deveni utilizabile, pentru ca in acest moment posibilitatea de a utiliza fonduri comunitare structurale nu este folosita in zona infrastucturii rutiere decat la nivel de 10% din ce ofera comisia, iar in termenii utilizati de comisie aceasta utilizare de doar 10% se numeste catastrofica. Nu putem sa cofinantam mai mult, nu putem sa generam mai multe proiecte, si a utiliza numai 10% din banii de acolo inseamna sa ratam niste oportunitati pe care peste cativa ani nu le vom mai avea.” Printre proiectele care ar putea beneficia de pe urma unor asemenea acoduri, oficialul ARACO a mentionat dezvoltarea inelului 2 de la Bucuresti, a rutei Pitesti-Sibiu, extinderea portului Constanta, finalizarea canalului Dunare-Bucuresti, realizarea mai multor inele de ocolire a unor orase din tara. Laurentiu Plosceanu isi argumenteaza in continuare pozitia: ”In Moldova, in Polonia, in Slovacia, in Ungaria, in Serbia, in Bulgaria sunt alocati bani din China, insa Romania isi permite in continuare sa refuze reluarea unei relatii mult mai dinamice cu China”.