Revista Industriei de Constructii din Romania

Autor: Petru Mihalea

Publicat: Joi, 14/05/2009 - 13:35

Salvarea poate veni de la programele de infrastructura sau de reabilitare termica a locuintelor

Daca primul val al crizei a fost primit in plin de domeniul imobiliar, cel de-al doilea, succedat la putin timp, a afectat pe cale de consecinta piata materialelor de constructii. Este drept ca la inceputul anului se miza pe o scadere controlata a preturilor si in acest domeniu, determinata de cererea tot mai scazuta. Evolutiile ulterioare au dovedit insa ca lucrurile sunt mult mai complicate, fiind influentate de cursul euro si nu numai. Se mizase de asemenea foarte mult pe faptul ca cine incepe construirea unei case nu ar avea cum sa o lase neterminata, dar realitatea concreta a dovedit ca atunci cand bate vantul prin buzunare, imobilul dorit poate ramane si in asteptare. Persoanele juridice in special, sub presiunea zvonisticii si a lipsei unei evaluari concrete au inceput tergiversarea platii, in timp ce producatorii de materiale de constructii au inceput sa se planga de costurile mari cu utilitatile. Cea mai mare problema insa resimtita in aceste luni a fost cea a platii cu bani cash, iar de aici si reducerea personalului din firmele producatoare si de la depozitele de materiale de constructii. Pentru a nu ramane cu marfa pe stoc, producatorii au recurs in aceasta perioada la tot felul de reduceri catre distribuitori, dar si produse promotionale suplimentare. Nu a fost insa de ajuns.

Ieftinirile inceputului de an
La inceput de an ansamblurile rezidentiale pareau ca au prins o gura de oxigen in ceea ce priveste construirea lor, odata cu scaderea preturilor la ciment, fier-beton sau caramida. Vestea ca s-au ieftinit cimentul si fier-betonul era buna pana la urma si pentru cei care alegeau sa isi construiasca o casa singuri. Scaderea insa era de asteptat, dupa ce anul trecut producatorii au marit preturile constant, numai datorita faptului ca piata putea suporta si preturi mai mari fara a scadea numarul de clienti. Circumstantele insa au fost mult mai complexe. De departe, in ianuarie cel mai mult se ieftinise fierul-beton. Daca in vara lui 2008 se platea fierul-beton cu 4,20 de lei kilogramul, la inceputul anului acesta ajungea sa coste doar 1,90 de lei. Cimentul, de la 37-40 lei sacul de 50 kg a ajuns la 25-27 lei.

De asemenea, caramizile s-au ieftinit, de la 400 de lei m³ in vara la aproximativ 300 de lei.
In general scaderile de preturi s-au situat undeva intre 10 si 30%, majoritatea preferand sa-si reduca profiturile decat sa ramana cu marfa pe stoc. Daca la poarta fabricii caramida, cimentul, varul sau BCA-ul s-au vandut cu acelasi pret ca in 2008, preturile au mai asteptat putin sa scada si in magazine. Distribuitorii si vanzatorii finali insa, ingrijorati de scaderea puterii de cumparare si de blocajul pietei constructiilor, au renuntat si ei in final la adaosurile comerciale foarte mari. O trecere in revista arata ca ieftinirile s-au facut cam in felul urmator: pretul otelului a fost micsorat cu 20%, caramizile s-au ieftinit cu pana la 10%, iar cimentul a scazut cu circa 12%.

Fara contracte de anvergura
Dat fiind ca societatile de constructii nu au deocamdata contracte pentru lucrari mari, sigure in perioada 2009-2010, unde intra o buna parte din productia de materiale de constructii, producatorii s-au trezit cu un plus care trebuie distribuit in lipsa unei politici coerente din partea statului in acest sector. In acest fel, scumpirea materialelor, oricand posibila, mai primeste un argument in faptul ca preturile materialelor trebuie sa acopere lipsa de comenzi. Claudiu Georgescu, presedintele APMCR, descrie astfel situatia: “Preturile materialelor de constructii au evoluat in ultimele sase luni conform raportului obiectiv intre cerere si oferta. Influentele importante au fost scaderea preturilor la energie si o contractie a pietei determinata de sezonul mai rece decat precedentele si influentele psihologice induse de asa-zisa criza financiara mondiala. Pe de alta parte, masurile lente luate de noul guvern pentru redresarea economica au indus in mediul de afaceri al pietei constructiilor un fenomen de incertitudine care a restrans comenzile de materiale pentru constructii.” Incertitudine care insa a facut ca situatia sa fie una dintre cele mai dificile. Adevarul este ca, scumpe sau ieftinite, materialele de constructii se cumpara pur si simplu mult mai putin decat anul trecut, ajungand pana la un sfert din ceea ce se vindea si asta nu mai poate fi ignorat.

Bursa, in tandem cu stagnarea pietei
Piata materialelor de constructii nu este reprezentata masiv la Bursa de Valori Bucuresti, majoritatea firmelor fiind reprezentate pe piata secundara Rasdaq. Semnalele de pana acum nu prevestesc nimic bun, speranta fiind, ca de altfel pe intreaga piata a constructiilor, programele de investitii ale statului. De aceea estimarile principalilor jucatori privind ratele de crestere ale afacerilor lor nu mai prezinta in acest moment nicio siguranta, neavand nicio legatura cu valorile anului trecut. Situatia este valabila mai ales in cazul producatorilor de ciment. Cresteri ceva mai mari ar putea avea actorii de pe piata caramizilor (blocuri ceramice si BCA), cu circa 15%, dar asta in conditiile reluarii finantarii ca principal suport al cresterii afacerilor. Chiar daca vanzarile au scazut mult in ultimele luni si perspectivele sunt sumbre, fiecare asteapta interventia statului si declansarea unor masuri anticriza, de impulsionare a investitiilor. Pretul materialelor de constructii este fluctuant, cu usoare accente de crestere tocmai din faptul ca aceasta piata este realmente bulversata si asteapta ca recentul acord incheiat cu FMI sa poata debloca investitiile statului.

Diminuarea investitiilor si solutia europeana
Diminuarea investitiilor in proiecte imobiliare a determinat producatorii de materiale de constructii sa estimeze in acest an scaderi si pe alte segmente. Astfel, piata termopanelor va scadea in acest an intre 20 si 50%, cea a vopselelor, cu valori cuprinse intre 20% si 40%, iar vanzarile de tigle ceramice posibil ca vor scadea cu cel putin 10-20%. Investitiile, atat in imobiliare, cat si in proiecte de infrastructura sunt afectate de lipsa acuta a finantarilor pentru companiile private, dar si de bugetele reduse si de incapacitatea autoritatilor de a atrage fonduri europene.

O solutie optima pentru ajutorarea producatorilor poate fi intrevazuta si in directiva UE din acest an care recomanda reducerea TVA-ului din 2010 pentru toate materialele care se folosesc la izolarea termica a locuintelor. Eurodeputatii au votat deja ca tarile membre sa poata folosi inca din acest an 4% din fondurile structurale pentru reabilitare si constructie de locuinte sociale, fata de 3% cat era pana in prezent. In acest fel, ar putea fi o compensare pe partea de investitii in infra­structura din fondurile europene.

Incertitudinea preturilor
Nu trebuie uitat ca cele mai predispuse produse spre scumpire vor fi in continuare cele de import si care sunt utilizate in hidroizolatii: polistirenul extrudat, plasa, membrana, cartonul.

Exista si materiale de constructii produse in Romania, dar cu pretul exprimat in euro care s-au scumpit din cauza devalorizarii leului. Astfel, de exemplu, o parte din sistemele folosite la gips-carton in unitatile de producere de placi sunt importate, afectate direct de cursul de schimb.

Din cauza aceluiasi curs s-a produs deja si cresterea la principalele produse de lacuri si vopsele, marjele producatorilor nepermitand preluarea cresterilor de preturi aferente materiilor prime. “Fluctuatii ale preturilor au fost atat la materialele produse in tara, cat si la cele din import, normale le putem spune, dupa evolutiile indicatorilor macroeconomici. Iar din punctul de vedere al clientilor putem spune ca nu prea s-au schimbat obiceiurile de cumparare, se cauta in continuare cele mai ieftine produse”, a declarat pentru Constructiv, Claudiu Georgescu, presedintele APMCR.

Este fara indoiala faptul ca avem de-a face in acest moment cu o stagnare, iar datoriile neachitate de stat catre firmele de constructii inca blocheaza sectorul constructiilor.

Acum, cererea nu va fi mai mare decat oferta si este posibil ca preturile pana la jumatatea anului sa aiba un trend descrescator, dupa care, probabil, se va intra pe un palier nou, dar inferior celui de anul trecut.

Daca afacerile in domeniul constructiilor de imobile nu mai ofera rentabilitate, firmele de constructii se vor axa pe termoizolatii si amenajari interioare, iar producatorii de materiale vor trebui sa tina cont tocmai de aceasta reorientare.