Revista Industriei de Constructii din Romania

Autor: Andreea Ceasar

Publicat: Vin, 18/11/2011 - 15:10

La finalul lui 2010 capacitatea statiilor de energie eoliana crescuse de 33 de ori fata de anul precedent, la 462 MW.

In 2010 in Europa s-au investit 12,7 miliarde de euro in parcuri eoliene, in crestere cu 10% fata de anul precedent, potrivit Asociatiei Europene a Energiei Eoliene (AEEE). Interesul pentru energia verde s-a extins si asupra Romaniei, unde la finalul anului 2010 capacitatea statiilor de energie eoliana crescuse la 462 MW, fiind de 33 de ori mai mare fata de cea a sfarsitului anului 2009, cand Romania avea instalata o capacitate eoliana de 14 MW.

Primii 1.000 MW
Romania a inregistrat una dintre cele mai rapide rate ale cresterii capacitatii eoliene din Europa, in 2010 inregistrand o crestere de 1.071%, iar pe parcursul perioadei ianuarie-mai 2011 capacitatea a crescut cu 161,72% in raport cu intreg anul 2010. La sfarsitul primului semestru din 2011 erau operationali 570 MW si se preconizeaza ca pana la finele anului 2011 puterea energetica eoliana sa atinga 1.000 MW, potrivit raportului firmei de consultanta TPA Horwath. Astfel, energia eoliana a ajuns sa fie pe primul loc printre sursele de energie alternativa din Romania, potrivit Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei.

Iar Asociatia Romana pentru Energie Eoliana (RWEA) estimeaza, pe baza ultimelor date primite de la producatori, ca anul 2012 va fi anul in care se vor pune in functiune in Romania cele mai multe ferme eoliene. Proiectele sunt localizate preponderent fie in Dobrogea, fie in Moldova. „Daca vorbim de zona cu cel mai mare potential pentru productia de energie eoliana, cel mai probabil, din punctul de vedere al majoritatii investitorilor, aceasta ar fi fara doar si poate Dobrogea. Numai ca „aglomeratia” de aici i-a facut pe unii investitori sa se orienteze catre regiunea Moldovei, in special catre judetele Vaslui si Galati”, a declarat Dana Duica, director executiv al RWEA. Iar administratiile le primesc cu bratele deschise, pentru ca stiu ca investitorii vor construi drumuri, vor extinde retelele de alimentare si vor plati taxe si impozite locale.

Cat de birocratica e birocratia?
Popularitatea parcurilor eoliene din Romania, tara cu cel mai mare potential eolian din sud-estul Europei, creste de la o zi la alta si vine ca urmare a perceptiei unei investitii eficiente cu profit garantat pe un numar de ani. Totusi, nimeni nu se avanta in investitii fara a analiza piata. Primele intrebari ale oricarui investitor vizeaza stabilitatea legislativa si mediul de afaceri, iar daca acesta din urma este unul prietenos, compania in cauza ia decizia de investitie.

Legislatia din Romania insa inca are nevoie de clarificari si jucatorii din piata spera ca acest lucru sa se intample in timp util. „Sunt deja mai multe companii care trebuie sa dea explicatii peste explicatii la firmele–mama pentru procesul greu si sa explice de ce autoritatile romane nu isi fac datoria de a incuraja aceste investitii, asa cum si Comisia Europeana o cere. Incercam sa linistim toate aceste temeri si sa le transmitem ca Romania nu vrea un al doilea caz Nokia si ca avem incredere ca Guvernul de la Bucuresti va regla situatia. Sunt la mijloc investitii de pana la 5 miliarde de euro numai in urmatorii ani si nu vrem ca economia autohtona sa ramana fara ele”, a subliniat Dana Duica.

In prezent, investitorii in energie eoliana din Romania sunt obligati sa obtina circa 85 de avize si autorizatii, in scopul de a initia si implementa un proiect. Aceasta birocratie excesiva, precum si perioadele lungi de raspuns ale autoritatilor locale implica un interval de 2- 3 ani pentru a trece de la faza de initiere a unui proiect la implementare.

Dar situatia din Romania nu difera de alte state membre ale Uniunii Europene. Conform Asociatiei Europene pentru Energie Eoliana, in ceea ce priveste durata medie totala intre depunerea unei cereri pentru autorizatie de construire si conectarea la retea, Romania pare sa fie fruntasa cu un timp mediu de procesare in jurul valorii a 32 de luni, in comparatie cu media UE de 54,8 luni. In consecinta, Romania este unul dintre liderii din acest domeniu, alaturi de Belgia, Marea Britanie, Italia, Franta si Danemarca. Tarile clasate pe ultimele doua locuri sunt Spania si Portugalia, care depasesc media UE cu 16 si respectiv 21 de luni.

Un alt criteriu de comparatie este numarul de functionari publici a caror implicare este necesara pentru a pune in aplicare o investitie. In medie, in cele 27 de state membre ale UE sunt implicati 18 functionari, ceea ce indica faptul ca metoda „un singur ghiseu” nu este excesiv de populara in sectorul energiei regenerabile. Chiar si in tarile cele mai prietenoase cu industria energiei eoliene, precum Danemarca, Olanda si Spania, care ofera cele mai mici valori in acest sens (respectiv 5, 6 si 10 functionari), sunt inca departe de acest concept. In acest sens, Romania se afla intr-o situatie mai buna decat media UE, cu un investitor avand contact direct sau indirect cu o medie de 13 functionari.

Cel mai frecvent mentionate obstacole de investitii in UE cuprind, de asemenea, procedurile de obtinere a unei evaluari a impactului investitiei asupra mediului si a planului de dezvoltare a terenurilor. Un numar mare de investitii au fost de asemenea ingreunate din cauza proceselor si a actiunilor ONG-urilor. Asadar, la momentul actual, barierele pe care le percep investitorii de pe piata romaneasca se inscriu in tendintele la nivel european.

Raportul cost-profit
Potrivit firmei de consultanta TPA Horwath, cheltuiala pentru pregatire si proiectare (dezvoltarea proiectului tehnic) elaborarea studiului de fezabilitate, a masuratorilor pentru densitatea vantului, efectuarea studiului privind impactul parcului eolian asupra mediului natural si comunitatea locala) variaza intre 55.000 si 70.000 de euro pe MW in functie de capacitatea parcului eolian proiectat, ceea ce constituie circa 3-4% din valoarea investitiei.

Achizitionarea terenului adecvat pentru un viitor parc eolian reprezinta, de asemenea, o componenta substantiala a cheltuielilor de investitii. Pentru un regim optim, intr-un parc eolian este nevoie de 2.000 - 2.500 mp per turbina, in timp ce statia de alimentare necesita o suprafata de aproximativ 3.000 mp. Iar achizitionarea terenului in sine este un lucru dificil, mai ales avand in vedere ca, de regula, cumpararea micilor parcele de la proprietari pentru a crea un spatiu suficient dureaza destul de mult.

Insa, cea mai mare parte a investitiei, respectiv 85%, o reprezinta insa achizitia turbinei. Preturile turbinelor depind de o serie de factori, de la capacitatea instalata, producatorul, profilul turbinei si decizia cu privire la daca sa se cumpere turbine noi sau la mana a doua. Valoarea medie de generare a energiei eoliene la 1 MW de capacitate variaza de la 1,3 la 1,7 milioane de euro. In cazul proiectelor care presupun utilizarea de tehnologii de varf care fac posibila imbunatatirea eficientei de productie, costurile pentru fiecare MW instalat pot fi chiar mai mari. In afara de achizitionarea de echipamente, investitorul trebuie sa suporte, de asemenea, costurile legate de dezvoltarea infrastructurii interne (drumuri, fundatii, racordarea la reteaua de energie), care constituie in medie 7% din valoarea proiectului si, in functie de complexitatea parcului, pot varia intre 5% si 10%.

Costul de conectare reprezinta de asemenea o componenta majora a cheltuielilor de investitii si se poate ridica pana la 1,36 milioane de euro in cazul unui parc eolian cu o capacitate planificata de circa 40 MW (intre 30.000 si 34.000 de euro).

Rentabilitatea capitalului investit -13 ani
Potrivit raportului firmei de consultanta TPA Horwath, analizand cinci investitii aflate in curs de finalizare si finalizate, exista diferente discrepante intre suma investita si profitabilitate, de la caz la caz. Potrivit reprezentantilor acesteia costurile pe 1 MW au variat de la 1,3 milioane de euro, la 1,7 milioane de euro, media ponderata a valorii cheltuielilor pe 1 MW de capacitate instalata fiind de 1,5 milioane de euro. Pe de alta parte, rata de rentabilitate medie s-a ridicat la 9%, cu valori cuprinse intre 8% si 10%. „Viitorul parcurilor eoliene va fi afectat nu numai de factori precum alegerea corecta a locatiei caracterizata prin densitatea adecvata a energiei eoliene sau accesul la infrastructura, dar si de alegerea optima a turbinelor, ridicarea lor pe stalpi si o mentenanta eficienta”, spun acestia subliniind ca e nevoie de fler si know-how in domeniu, nu numai de un buget consistent.

In Romania, perioada medie de rentabilitate a capitalului investit este de aproximativ 13 ani. Dar din nou, ca in orice afacere, perioadele de recuperare a investitiei pot diferi in mod semnificativ, in functie de amploarea proiectului, tehnologia aplicata, localizarea proiectului etc. In plus, avand in vedere ca durata medie de viata in Romania este de 20 de ani si ca echipamentele vor avea nevoie permanent de mentenanta, retehnologizare etc., investitorii interesati ar trebui sa analizeze atent cat de profitabili sunt anii de functionare dupa recuperarea investitiei.

De unde vin banii?
Un parc eolian genereaza doua tipuri de venituri: respectiv din vanzarea energiei electrice produse si vanzarea de certificate verzi, ambele activitati fiind sustinute de inclinatia Uniunii Europene pentru energie verde si reducerea poluarii.
In cazul vanzarii, Autoritatea Nationala de Reglementare in Domeniul Energiei (ANRE) din Romania a stabilit pretul energiei pentru 2010 intre 40 si 45 de euro/MWh. Cat despre vanzarea certificatelor verzi, producatorii de energie regenerabila care folosesc sursa eoliana vor primi in baza Legii 20/2008 pentru fiecare MW livrat in retea doua certificate verzi pana in 2017 si un certificat verde incepand cu 2018.

Sistemul acesta se aplica oricarui beneficiar pe o perioada de 15 ani, cu conditia ca echipamentul folosit sa fie nou, incepand de la data la care incepe productia. Certificatele verzi obtinute se pot tranzactiona pe piata centralizata a certificatelor verzi, precum si pe piata contractelor bilaterale a certificatelor verzi. Conform Legii nr. 220/2008, modificata ulterior, valoarea certificatelor verzi variaza intre 27 si 55 de euro/certificat. Lichiditatile din piata certificatelor rezulta din obligatia companiilor care vand energie electrica clientilor finali sa achizitioneze si sa rascumpere certificatele, in conformitate cu cotele de energie minime prevazute din surse regenerabile, ca parte din vanzarile totale de energie.

„Trebuie remarcat faptul ca producerea si vanzarea energiei sunt produsul unui numar de variabile, inclusiv conditiile reale de vant, numarul de zile fara activitate, termenii contractului de racordare si ai contractului de vanzare, precum si preturile la energia electrica. Conform datelor obtinute din studiile de energie eoliana efectuate in Romania, productivitatea minima a unui parc eolian, care permite o rentabilitate pozitiva este de 2.000-2.200 MWh pe an pentru fiecare MW de capacitate instalata. In conditiile actuale, profitul anual la 40 MW de capacitate instalata ar trebui sa fie, prin urmare, nu mai putin de 8 milioane de euro”, sustine analiza mentionata, subliniind necesitatea unor preturi fixe ale acestor certificate. Ideea este sustinuta de toti jucatorii din piata. „Faptul ca pretul certificatelor verzi este reglat in functie de piata si nu sunt fixe, constituie un dezavantaj pentru finantarea bancara a unor proiecte de energie regenerabila, care pana la urma se traduce prin preturi ridicate de finantare, in comparatie cu tari in care pretul este reglat exclusiv de valoarea energiei electrice si unde este posibila incheierea contractelor de furnizare a energiei electrice pe termen lung”, spune Andreas S. Blutke, reprezentant al Stream Invest Holding AG, companie prezenta in Romania din anul 2008 prin filiala sa SC Clean Energy Development SRL, ce are experienta cu privire la sistematizarea, constructia si functionarea proiectelor de energie eoliana. In Europa, sistemul certificatelor verzi se inlocuieste treptat cu sistemul de tarifare „preturi fixe”, pretul platit de companiile de electricitate catre producatorii de energie fiind stabilit de autoritatea de reglementare, iar piata decide volumul de energie care urmeaza sa fie generata din surse regenerabile. Austria, Germania, Croatia si Ungaria au ales deja acest sistem. „Bancile sunt interesate de finantarea proiectelor eoliene si asteapta ca legislatia in domeniu sa se finalizeze pentru a se implica mai mult decat au facut-o pana in prezent. In conditiile in care cadrul legislativ va fi stabil, atunci si bancile se vor implica mai puternic. Dar cert este ca exista deja contracte de finantare care au fost semnate de banci importante si producatori si altele se afla inca in discutii”, concluzioneaza Dana Duica, reprezentant alRweA ce se asteapta ca in 2012 sa intre in functiune capacitati noi de cel putin 1.000 MW, daca planurile investitorilor anuntate pana acum vor fi duse la bun sfarsit.