Hidroelectrica și Électricité de France (EDF) au decis să înființeze o companie mixtă în cote egale, dedicată dezvoltării proiectul hidrocentralei cu acumulare prin pompaj Tarnița–Lăpuștești. Parteneriatul reprezintă prima încercare serioasă din ultimii ani de a transforma această investiție strategică într-o soluție funcțională pentru flexibilizarea sistemului energetic, potrivit informațiilor publicate de Profit.

Compania mixtă și mandatul său

Noua societate va avea responsabilitatea de a dezvolta proiectul etapizat, folosind studiile și planurile existente. Hidroelectrica, controlată majoritar de stat, se asociază astfel cu unul dintre cei mai mari producători de energie din lume, recunoscut pentru experiența sa în proiecte similare de acumulare prin pompaj. Acordul acționarilor stabilește regulile de funcționare ale entității comune și responsabilitățile fiecărei părți.

EDF a condiționat implicarea sa de garantarea unui mecanism de sprijin financiar în faza de operare a centralei, având în vedere costurile ridicate și rolul central al unei centrale cu acumulare prin pompaj într-o piață din ce în ce mai dominată de energie regenerabilă. România dispune de o ordonanță din 2014 care oferă facilități pentru astfel de proiecte, însă Tarnița nu a depășit niciodată stadiul de intenție.

Moștenirea complicată a proiectului

Povestea Tarnița este marcată de blocaje birocratice. Fosta companie Hidro Tarnița SA, intrată în faliment în 2023, deține studiul de fezabilitate realizat în 2008 și actualizat în 2014. Acesta conține analize tehnice, studii topografice și geotehnice, planșe și soluții de racordare, și nu poate fi valorificat comercial. SAPE, acționarul majoritar, a blocat vânzarea documentației, motivând că o va prelua pentru a fi folosită în interes național. Un amendament legislativ aflat în discuție ar permite relansarea proiectului fără realizarea unui studiu nou, prin actualizarea celui existent, ceea ce ar putea scurta semnificativ calendarul investiției.

Caracteristicile tehnice ale centralei

Proiectul original prevede o centrală de 1.000 MW, cu patru grupuri a câte 250 MW, amplasată la circa 30 de kilometri de Cluj-Napoca, pe valea Someșului Cald. Construcția ar fi trebuit să dureze între cinci și șapte ani, iar rolul centralei este de echilibrare a sistemului energetic, având în vedere dezvoltarea reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă și creșterea capacităților eoliene și solare.