Codul Amenajării Teritoriului, Urbanismului și Construcțiilor, intrat în vigoare la 25 august 2026, ar putea fi modificat la numai câteva săptămâni de la aplicare. Un proiect legislativ inițiat de senatorul UDMR Cseke Attila, fost ministru al Dezvoltării, urmărește clarificarea unor prevederi care au generat dificultăți de interpretare pentru autoritățile locale și pentru cei care doresc să construiască.

Modificările propuse vizează mai multe domenii, de la regimul terenurilor pentru care documentațiile urbanistice nu mai sunt valabile până la autorizarea intervențiilor asupra monumentelor istorice și stabilirea sancțiunilor aplicabile construcțiilor executate fără autorizație. Proiectul urmărește și lămurirea modului în care se calculează procentul de ocupare a terenului (POT), indicator care stabilește cât din suprafața unei parcele poate fi acoperită de construcții.

Una dintre situațiile vizate de inițiativa legislativă privește parcelele pentru care nu există reglementări urbanistice în vigoare. Problema apare inclusiv în cazul terenurilor ale căror planuri urbanistice generale au expirat, al celor pentru care documentațiile au fost anulate de instanțe sau al parcelelor care nu au beneficiat niciodată de reguli urbanistice specifice.

Unele administrații locale au semnalat că prevederile actuale pot fi interpretate în sensul că un plan urbanistic zonal (PUZ) poate doar să detalieze ori să modifice reglementările existente printr-un plan urbanistic general (PUG) sau printr-un alt PUZ. O asemenea interpretare ar îngreuna aprobarea unor documentații noi pentru terenurile rămase fără reglementări aplicabile.

În lipsa unei proceduri suficient de clare, proprietarii se pot confrunta cu blocaje administrative, iar proiectele de investiții pot rămâne în așteptare până la stabilirea regimului urbanistic al parcelelor. Inițiatorul propune, în consecință, completarea articolului 66 din Cod, astfel încât să fie reglementată explicit posibilitatea solicitării certificatului de urbanism în asemenea situații, cu aplicarea mecanismelor prevăzute de lege.

Un alt capitol al proiectului privește clarificarea drepturilor în baza cărora o persoană poate solicita autorizația pentru executarea lucrărilor de construire sau desființare.

Formularea actuală a articolului 245 a generat interpretări diferite în administrația publică. Potrivit inițiatorului, unele autorități consideră că dreptul de a construi revine în principal titularilor unor drepturi asupra proprietății publice, precum administrarea, concesiunea sau folosința gratuită, ceea ce poate crea dificultăți pentru persoanele care dețin anumite drepturi asupra proprietăților private.

Proiectul propune enumerarea explicită a categoriilor de titulari care pot solicita autorizarea lucrărilor. Lista ar urma să includă proprietarii terenurilor, titularii unor drepturi derivate din proprietatea privată — precum superficia, uzufructul, uzul, abitația și servitutea —, precum și persoanele care dețin drepturi corespunzătoare proprietății publice, în condițiile actelor juridice și ale legii.

Clarificarea este importantă în special pentru dreptul de superficie, care permite unei persoane să dețină sau să edifice o construcție pe terenul aflat în proprietatea altcuiva. Prin precizarea expresă a acestor categorii, inițiatorul urmărește reducerea interpretărilor restrictive și stabilirea unor criterii mai previzibile pentru autorizarea lucrărilor.

Inițiativa legislativă include și măsuri de simplificare a procedurilor pentru unele lucrări de construire, extindere sau supraetajare. Propunerea vizează situațiile în care o clădire urmează să fie ridicată ori modificată într-un front construit deja existent, iar imobilele de pe parcelele învecinate au regimul de înălțime corespunzător celui solicitat.

În asemenea cazuri, autoritatea locală ar putea permite elaborarea directă a documentației tehnice necesare obținerii autorizației de construire, fără o etapă suplimentară de planificare sau proiectare urbană.

Măsura ar putea reduce timpul și costurile administrative pentru anumite investiții, atunci când configurația zonei oferă deja repere suficiente pentru stabilirea regimului de înălțime. Aplicarea procedurii ar rămâne condiționată de respectarea celorlalte cerințe urbanistice, tehnice și juridice prevăzute de legislație.