Reglementari noi, obiceiuri vechi

NORMATIVELE SEISMICE RECENTE LOVESC DOAR ÎN CONSTRUCTORII CARE… RESPECTĂ LEGEA

Rănile cutremurului din 1977 se mai simt şi acum. Însă nu doar în registru emoţional ci şi când vine vorba de investiţii. Se simte în continuare nevoia de a face normative tot mai dure pentru rezistenţa construcţiilor dar acest lucru nu garantează un plus de siguranţă reală. Asta pentru că la şantiere, controalele pe faze de execuţie se fac sporadic sau deloc şi, mai puţin în afara oraşelor. Astfel că, cei mai afectaţi sunt, până una alta, proprietarii/investitorii. Aceştia au de ales sau să nu respecte legea sau să o respecte şi să scoată mai mulţi bani din buzunar pentru structuri de rezistenţă tot mai încărcate şi deci, mai scumpe. Mai pe larg despre toate acestea şi despre structurişti am vorbit cu Mădălin Coman, director tehnic la renumita companie de profil Popp & Asociații.

Ce s-a schimbat pe piaţa construcţiilor de la intrarea în vigoare a noului cod de proiectare?

Acest nou cod a adus noi restricţii mai draconice, aş putea spune, pentru inginerul proiectant. O consecinţă este aceea că structurile ajung acum la un preţ mai mare decât cele anterioare cum ar fi cele din 2008 sau şi mai de dinainte şi actualele structuri devin cu mult mai scumpe decât cele făcute după normele din anii ’90. Noile structuri sunt mult mai încărcate cu material. De exemplu, în Spania, structura reprezintă cam 8% din costurile de investiţie. După normativul P 100 din anii ’90 cu care am debutat eu în proiectare, spre exemplu, costul structurii era de până în 20%. După normativul din 2006 a sărit la circa 25%. După normativele din 2008 şi 2014 sigur depăşeşte 30%. Adică e mult mai mare decât cel din Spania. Când vine un investitor spaniol este siderat.

De ce?

Pentru că ei nu prea au acolo seisme şi, drept urmare, nu sunt forţaţi de mediu să calculeze după forţe orizontale, astfel că atunci când văd ce consum de betoane şi armături se utilizează la noi, rămân extrem de miraţi. Am dat exemplu investitorii spanioli pentru că au venit mulţi aici, am lucrat personal cu ei. Respectivii investitori au avut şi acolo astfel de investiţii în construcţii şi ajung inevitabil să compare investiţiile de acolo cu cele de aici, unde ponderea costurilor cu structura este mult mai mare comparativ cu ceea ce au ei acolo.

Nu se poate schimba nimic?

În continuare trebuie umblat la acest normativ, pentru că este un cumul de mai multe norme adunate de prin mai multe ţări cu normativele noastre, locale, astfel că pe alocuri se cam contrazic. Ar trebui, spun eu, să-l mai desţelenim puţin şi probabil că o să vină şi vremea în care să se mai cearnă multe dintre aceste condiţii draconice care ne-au fost impuse. În momentul acesta însă, eu ca proiectant n-am voie să încalc norma. Legal vorbind, eu pot fi în culpă pentru orice presupunere pe care o fac în cazul în care aş trece peste cele scrise, chiar dacă mie pot să mi se pară în anumite situaţii că ar fi exagerate.

Cu alte cuvinte, aceste noi normative pot fi, într-o anumită măsură, o piedică în calea investiţiilor, măcar daca e să privim din perspectiva costurilor cu structura?

Exact. Primul lucru pe care l-am constatat este că atunci când vine un investitor străin şi îşi face un calcul privind investiţia, începe în primul rând cu terenul şi apoi cu o evaluare a structurii. Ei bine, când ajunge la costurile cu structura, în primă instanţă “se blochează”.

În ce alte ţări mai există normative dure, similare cu cele din România?

Suntem printre puţinele ţări din Europa care are aşa de mult de suferit de pe urma normativelor corelate strâns cu aceste mişcări seismice. Mai este şi Grecia dar care, din cunoştinţele mele, nu ţine atât de mult să le respecte. Tot aproape e şi cazul Turciei. Când văd cum se construieşte în Turcia şi Grecia, mă îngrozesc. Acolo se pare că nu există un control prea strict al calităţii structurilor.

Totuşi, cine ne impune aceste normative pe care dumneavoastră le consideraţi prea stricte?

Totul s-a întărit după cutremur. Astfel că la noi, institutele de proiectare şi cercetare care au păstrat cumva tradiţia ca noi să fim în top, să implementăm tot ce-i nou în legătură cu seismele, ghidaţi parcă după acea vorba “putem să iertăm dar nu avem dreptul să uităm”. Concret, echipele de profesori din marile facultăţile de construcţii din Bucureşti, Timişoara, Cluj fac aceste texte.

Nu pică într-un fel ca nuca în perete acest nou normativ, acum în perioada de criză?

Cred că aţi putea face comparaţia asta. Băncile au păcălit oamenii, într-o perioadă, să-şi ia case indiferent de calitate pe când structuriştii au fost mereu cei care au avertizat să se facă după normative. Dacă am fi mers după vechile normative, investiţiile ar fi avut o viteză mai mare, măcar datorită normativelor, adică a costurilor mai mici. Cu noile normative e puţin mai greu.

Ştiu că Popp şi Asociaţii lucrau deja dinainte de 2014 după noul cod.

Înainte de a apărea codurile din 2006 şi 2008 eu îi anunţam pe beneficiari care este noua tendinţă iar beneficiarii acceptau “amiabil” această suplimentare a structurii pentru că înţelegeau situaţia. Dar în momentul acela nu erau chiar aşa de restrictive regulile.

Ce se întâmplă în piaţă? Se lucrează după noul cod?

Situaţia diferă şi în funcţie de zone. Spre exemplu, cam tot ce vedeţi prin oraş construit acum este de la mediu înspre foarte bine. Ce se întâmplă în afara Bucureştiului este de la mediu spre catastrofal.

Cum vă daţi seama de lucrul acesta?

Dau doar un exemplu din mai multe: în zona Popeşti-Leordeni există multe blocuri, nu vorbesc despre toate dar există multe neverificate. Popeşti-Leordeni este printre zonele negre pentru Inspectoratul de Stat în Construcţii (ISC). Dacă una dintre clădirile cu probleme de acolo s-ar fi construit în Bucureşti… cred că ar fi fost arestat şi proiectantul dar şi executantul. Multe dintre acele blocuri sunt catastrofale încă de la concept. Eu recomand cumpărătorilor să-şi ia consultanţi de fiecare dată când îşi iau o locuinţă.

Să presupunem că se caută o locuinţă mai ieftină, cumpărătorul având buget limitat. Dacă îşi iau consultant o să plătească şi consultantul dar o să întârzie foarte mult achiziţia, cu atâtea locuinţe cu probleme. Cum facem?

Cel puţin consultantul îi va expune riscurile, urmând ca respectivul cumpărător să decidă în cunoştinţă de cauză.

De unde găsim consultanţi adevăraţi, că e o inflaţie de aşa-zişi consultanţi pe piaţă?

Există firmele de proiectare dar şi profesorii de la facultatea de Construcţii care pot să recomande. Există foarte multe firme de proiectare bune în Bucureşti şi în ţară. Se poate întreba şi la ISC, pentru că şi acolo se ştiu foarte bine firmele bune de proiectare.

Primul mall, cel din Vitan, s-a făcut după coduri vechi. Noile mall-uri s-au făcut după structuri mai solide, obligatoriu prin lege, adică au avut costuri mai mari cu structura măcar din acest punct de vedere?

Absolut. Noul cod este valabil şi pentru o casă pe pământ dar şi pentru un zgârie nori.

La o casă pe pământ, ce presupune noul cod acum, versus cum era în urmă cu… 10 ani?

Spre exemplu, acum nu mai avem voie să facem case din zidărie simplă decât exclusiv la parter, pe partea de structură, adică fără stâlpi de beton. Există blocuri făcute în anii din urmă, înainte de noul cod, blocuri cu 4-5 etaje făcute cu zidărie “chioară” de jos până sus, fără stâlpi din beton. Acum nu se mai permite asta cu excepţia parterului. Dar şi aici cu restricţii. Toate astea din anul 2014, de la aplicarea noului cod.

Puteţi să mai detaliaţi?

Zidurile de cărămidă simplă, că aşa se numesc atunci când nu au elemente din beton, sunt considerate un element fragil şi nu mai avem voie să proiectăm construcţii cu elemente fragile.

Lemnul e considerat element fragil?

Nu. Lemnul nu e considerat fragil, e în regulă. La cărămidă e restricţia.

Există foarte multe persoane, avizate sau nu, care vorbesc de rău construcţiile rezidenţiale ridicate mai recent, în sensul că multe ar fi mult mai slabe calitativ şi la rezistenţa seismică decât construcţiile ridicate după cutremurul din 1977. Cum vedeţi situaţia?

Da, există o problemă cu adevărat pe care am auzit-o din partea executanţilor. Astfel, dacă din anii ‘90 şi până imediat după anii 2000, echipele de lucrători, de meseriaşi sau de executanţi erau cele cu tradiţii, dinainte de anii ‘90, care aveau conştiinţa lucrului bine făcut, acum acele echipe nu prea mai sunt de găsit. Poate atunci erau obişnuiţi cu controalele pe cap şi nu se abăteau de la ce spunea inginerul, de la ce spunea proiectantul sau şeful de echipă. După 2000 au apărut constructorii de tip “Dorel”.

Nu-i controlează nimeni?

Există multe lucrări pentru care, dacă n-ai fost la momentul execuţiei e imposibil să mai constaţi ceva valabil ulterior. ISC-ul are puţin personal şi intervin destul de puţin la şantiere prin oamenii pe care-i au. Mai există şi lucrări la care executantul nu-l mai cheamă pe proiectant decât după ce au terminat construcţia. Iar cu meseriaşii mai noi despre care vă vorbeam mai devreme e normal să apară zvonul că multe din lucrările recente pot avea probleme mai mari comparativ cu cele ridicate imediat după cutremurul din ‘77.

Structuriştii sunt foarte importanţi, susţineţi dumneavoastră. Frecvent, arhitecţii se întâmplă să fie mai “poeţi”, mai rupţi de realitate. Cu toate acestea, arhitecţii ies mai în faţă, se aude mai des despre ei iar despre structurişti mai puţin. Au OAR, au alte entităţi care-i coagulează, structuriştii n-au. Cum vă explicaţi?

Noi am rămas în urmă în acest sens. Nu avem o organizaţie care să ne mai coordoneze. Ministerul nu a vrut să hotărască cine e verificator şi cine nu. Contractele se fac în mod obişnuit mai ales cu arhitecţii şi arhitecţii aleg subcontractanţii, arhitectul alege cu cine lucrează ca structurist. Arhitectul este un fel de antreprenor pe partea de proiectare. Noi ca structurişti nu putem controla tot proiectul ci doar partea de structură.

Teoretic, cu noul cod, pe partea de asigurare, proprietarii ar trebui să aibă de câştigat. Cum se întâmplă în realitate?

Ştiu că acolo unde un proiect a avut probleme pe partea de structură, unde au existat sincope până la vânzare, au existat probleme cu asiguratorii, adică, costuri mai mari cu asigurările. Totuşi, există cazuri multe în care asiguratorii îţi asigură casa fără să se mai uite în documentaţie. Există însă şi asiguratori extrem de bine organizaţi care verifică tot istoricul casei. Pe de altă parte, pot să vă spun că asiguratorii ne solicită frecvent să le facem expertize. Ce fac ei pe mai departe cu expertizele şi cum le folosesc…

Teoretic, o construcţie din zona Vrancea ar trebui să fie mai scumpă în ceea ce priveşte costurile cu structura decât construcţiile din alte zone, din Cluj, spre exemplu. Aşa e şi practic?

Fiecare arie din jurul unei zone seismice are un anumit coeficient care se adaugă ca forţă seismică. Adică, pentru Bucureşti există anumiţi coeficienţi, pentru Buzău alţii, la Buzău clădirile sunt mai solide. Cu cât este o construcţie mai aproape de epicentru, cu atât sunt mai mari cerinţele cu încărcarea structurii. Şi asta se întâmplă şi practic, nu doar teoretic.

Au sporit investiţiile pe consolidări.

Investitorii au început să se orienteze şi spre clădirile vechi şi să le reamenajeze, vedeţi Cărtureştiul, de exemplu sau Palatul Patriarhiei. Sala Palatului urmează să intre într-un proces de reabilitare şi consolidare de la fundaţie până la acoperiş. E clar că pentru consolidări se apelează la structurişti, pentru intervenţiile pe structură.

Puteţi să numiţi câţiva dintre actualii clienţi importanţi ai Popp şi Asociaţii?

Palatul Patriarhiei (fosta “Marea Adunare Naţională”) se consolidează. Sunt 30.000 de metri pătraţi existenţi şi noi, Popp şi Asociaţii, facem consolidarea şi reabilitarea monumentului istoric. La construcţiile Skanska, tot noi ne ocupăm de structură. Mă refer aici şi la primele două clădiri dar şi la viitoarele trei. Mai amintesc de divizia imobiliară a Ikea pentru care ne ocupăm de partea de structuri dar şi de construcţiile investitorului grec Ioannis Papalekas. Acestea sunt contracte în execuţie. La construcţiile recente pentru care Popp şi Asociaţii au ajutat la partea de structură pot să amintesc Cărtureştiul de pe Lipscani, Fabrica de pâine Titan, unde am răspuns de partea de structură şi suntem în discuţie pentru o nouă linie de coacere a pâinii, în Pantelimon – Cernica dar şi remodelarea Sun Plaza, Sala Palatului, unde vorbim direct cu guvernul.

Ce se pregăteşte la Sala Palatului?

Guvernul a promis că va transforma Sala Palatului pentru săli de audiţie, concerte şi se va remodela în acest sens. Asta pentru că aceasta nu a fost gândită ca o sală de spectacol ci ca una pentru “aplaudacii” de pe vremea lui Ceauşescu. În anul 1982, aceasta a fost modificată la cererea lui Nicolae Ceauşescu pentru ca să poată primi în ea cât mai mulţi oameni. Când cineva i-a sugerat – “tovarăşul preşedinte, dar nu se va auzi”, Ceauşescu i-a răspuns că “nu trebuie să audă, trebuie să vadă”! Este un dialog care a avut loc în mod real.

În ce stadiu este oferta dumneavoastră pentru lucrările de la Sala Palatului?

Am semnat iar acum se lucrează la detaliile de execuţie.