Reprezentantul marelui producător de zidărie vede perioada actuală ca pe începutul unui nou ciclu de creştere pe zona de construcţii rezidenţiale.

Singurul producător de cărămizi care activează local cu trei fabrici a revenit cu producţia aproape de capacitatea optimă ca urmare a revigorării pieţei construcţiilor rezidenţiale începută anul trecut şi care continuă şi în anul în curs. Mai multe însă despre piaţa de zidărie şi despre afacerile Wienerberger în România am aflat de la domnul Corneliu Fecioru, membru în Consiliul de Administraţie, Vânzări şi Marketing al Wienerberger Sisteme de Cărămizi, într-un interviu acordat revistei Constructiv.

INS a anunţat de curând estimarea semnal care a indicat o creştere anualizată surprinzător de mare, de 4,3% în T1, pe serie brută, faţă de T1 din 2014. Cum vedeţi situaţia, corelat cu afacerile Wienerberger în România?

Când vorbim despre construcţii, lucrurile sunt clar separate: construcţiile inginereşti (aşa cum apar în statistici) sunt una, construcţiile industriale sunt altceva iar partea rezidenţială e cu totul alt domeniu. Noi suntem foarte prezenţi pe segmentul clădirilor rezidenţiale, fie că vorbim de locuinţe individuale sau de locuinţe colective. Zona care a funcţionat bine în anul acesta, până acum, este zona locuinţelor colective. Sigur că asta este o continuare a anului 2014. Dacă ne uităm la piaţa de zidărie, unde combinăm atât blocurile ceramice cât şi BCA-ul, creşterea a fost undeva la 7% faţă de anul precedent. Practic, 2014 este primul an în care vedem din nou o creştere a volumului de zidărie, care este foarte mult legată de faptul că am avut o creştere de 64% a numărului de autorizaţii de construcţii, adică o creştere spectaculoasă faţă de anii precedenţi. Aceasta arată că suntem în prima parte a unui nou ciclu de creştere pe zona de construcţii rezidenţiale.

Credeţi că se vor construi şi mai mult cu peste 60% de case sau s-ar putea să fie decalaje faţă de numărul de autorizaţii?

Dacă ne uităm în piaţă, datele preliminare care au apărut în martie, legat de locuinţe finalizate, sugerează că anul trecut ar fi fost finalizate cam 42.600 de locuinţe, adică un recul faţă de anul 2013, în care s-ar fi terminat 43.600 de locuinţe, deci cam cu 1.000 de locuinţe mai puţin. Ştim însă că acestea sunt nişte date provizorii iar în iunie şi în septembrie vor apărea date revizuite. Aşteptarea mea este să vedem un număr puţin mai mare de locuinţe finalizate în 2014 decât cele 43.600 din 2013.

Câte cărămizi a vândut Wienerberger în România de la intrarea pe piață locală? Câte case s-au putut construi cu acest volum vândut?

Am intrat pe piaţa din România în anul 1998 ca importator. La acea vreme importam din Ungaria. Apoi, începând cu anul 2003, am deschis prima fabrică, la Gura Ocniţei în judeţul Dâmboviţa, apoi în anul 2005 la Sibiu şi în 2007 la Triteni, în Cluj. De la intrarea pe piaţa din România, produsele pe care le-am vândut sunt suficiente pentru construirea a 150.000 de case individuale, de suprafaţă medie, conform statisticilor pe care le vedem în România. Orientativ, asta înseamnă că populaţia unui oraş precum Constanţa ar putea să stea în case individuale făcute numai şi numai cu cărămidă Porotherm.

Există probabil în continuare o supracapacitate în piață în producţia de zidărie. Care e acum rata de utilizare a Wienerberger?

Suntem singurul jucător de pe piaţa de zidărie care are trei capacităţi de producţie şi în contextul în care s-a înregistrat o creştere de 7% pe total piaţă a volumelor din 2014 faţă de anul precedent, anticipăm o creştere care ar putea să fie undeva între 3-5%. Pe parcursul anului în curs o să putem face prognoze ceva mai nuanţate. Unităţile noastre de producţie funcţionează aproape de parametri optimi în momentul de faţă.

Câteva cuvinte despre rețeaua de distribuitori a Wienerberger Sisteme de Cărămizi. Cum s-a dezvoltat de la sfârșitul anilor ‘90 până în prezent, ca număr, nume mari și prezența teritorială?
Fiind în momentul de faţă singurul producător de zidărie cu trei fabrici active în România, am construit în timp şi cea mai întinsă reţea de distribuţie. Lucrăm atât cu distribuitori mari cât şi cu distribuitori locali. Per total, reţeaua noastră de distribuţie cuprinde acum circa 200 de parteneri şi practic acoperim toate localităţile importante din România cu produse Porotherm.

Cum au evoluat calitativ serviciile distribuitorilor?

În urmă cu 20 de ani, produsele grele, cărămizile, cimentul săcuit se încărcau vrac în maşină şi se descărcau la bucată. În prezent, dacă vorbim despre distribuţia de cărămizi, nu vedem astăzi ca un distribuitor să nu aibă maşini cu descărcare mecanizată. La proiecte, accesul în zonele restricţionate se face noaptea. Există clienţi foarte pretenţioşi care solicită livrări în ferestre de două ore, cu anumite produse care sunt necesare pentru a optimiza toată circulaţia construcţiilor pe şantier. Acestea sunt aspecte care se întâlneau în mică măsură în urmă cu 10 ani şi care erau inexistente cu 20 de ani înainte.
Noi împreună cu alţi producători am avut un rol important în a conduce piaţa de distribuţie către această formă de comerţ civilizat care înseamnă, printre altele, transport cu mijloace dedicate, livrare la şantier sau livrare în anumite ferestre de timp în funcţie de cerinţele clienţilor. Asta se întâmplă mai ales pentru proiectele mari. La casele individuale există mai puţine “constrângeri” de acest gen însă dacă vă uitaţi cu ce viteză se ridică anumite blocuri de locuinţe, înţelegem că în spate există un întreg mecanism care spune ceva de genul “am nevoie de atâtea zeci de paleţi de produsul ăsta, îl vreau pus direct la etajul 6, vreau să-mi vină între orele 8 şi 10 dimineaţa”. Şi aceasta este de abia partea de livrări. În egală măsură însă există o parte de alte servicii asociate pe care am dezvoltat-o în timp şi relaţia noastră cu dealerii, cu partenerii, nu este doar o relaţie comercială ci este o relaţie în care le oferim şi asistenţă tehnică pentru instruirea personalului de vânzări, asistenţă tehnică pe proiectele mari.

Aţi lucrat la Lafarge. Aveţi “nostalgii” faţă de industria de ciment? Ce diferenţe sunt între cele două industrii?

În aceste două industrii, cea producătoare de ciment şi cea producătoare de cărămizi, ca structură sau sistem, lucrurile nu sunt foarte diferite. Produsul final este un produs greu şi cu o valoare destul de mică pe unitate, ceea ce limitează în mod natural raza de distribuţie. Astfel, şi un producător de ciment dar şi un producător de cărămidă va încerca să vândă pe o piaţă “naturală” care este undeva până în 300 de kilometri în jurul fabricii. Principala diferenţă dintre cele două industrii este una de scară, de valoarea afacerilor, la Lafarge fiind mai mari. Interesant de remarcat este că şi într-o parte şi în alta vorbim despre afaceri care au fost iniţial firme de familie.

Firmă specializată sau regie proprie? Ce există pe piaţă şi care sunt avantajele şi dezavantajele?

Tendinţa normală ar trebui să fie se construiască mai puţin în regie proprie. În prezent însă, peste 80% din cei care îşi fac casă pe pământ o fac în regie proprie, după estimările noastre. Este un element care ţine de costuri şi de o anumită cutumă locală. Este mai ieftin, suntem mai implicaţi şi, din nou, suntem destul de nepregătiţi ca beneficiari finali care încep construcţia unei case. Ceea ce contează pentru noi, ca persoane fizice, sunt opiniile prietenilor care au trecut prin asta, contează opinia meşterului cu care lucrăm.
Avem cam 8,5 milioane de locuinţe care în cea mai mare parte sunt vechi şi cu fiecare an se degradează, instalaţiile sunt din ce în ce mai uzate, eficienţa lor energetică este foarte slabă.
Revin însă şi spun că tendinţa normală ar trebui să fie să se construiască mai puţin în regie proprie şi mai mult într-un regim de contractare cu firme mici care să lucreze ca un contractant general. Acestea din urmă dau garanţie de calitate pentru că marea problemă pe regie proprie este că lucrurile care dau durabilitatea, trăinicia şi performanţa casei precum fundaţia, zidăria, de regulă nu vin cu nicio garanţie. E adevărat că dacă lucrezi cu o echipă de meşteri, ai garanţie la instalaţie, la centrala de gaze, la închiderile cu geamuri şi uşi termopan şi altele. Marea problemă ar fi însă că dacă respectivii meşteri nu au fost supervizaţi de un inginer constructor sau de un diriginte de şantier bun la fazele determinate, la hidroizolaţie, la ridicarea structurii de rezistenţă sau la ridicarea zidăriei, lucrurile acestea nu mai pot fi remediate.
În concluzie, dacă vrem o casă de calitate, în care să ne simţim confortabil, rezultatul final vine din trei componente: vine dintr-un proiect de calitate, vine din materiale de calitate şi dintr-o execuţie de calitate. Dacă ai doar două din trei, lucrurile nu funcţionează.

Cum s-au schimbat clienții finali ai produselor Wienerberger în ultimii 10 ani?

În ultimii ani, vedem tot mai mulţi clienţi care se întreabă “cât mă costă casa asta pe termen lung, cât o să fie consumul casei, cât mă costă să încălzesc casa iarna şi să o ventilez vara?”. La acestea se adaugă întrebări legate de periodicitatea renovărilor. Putem să înlocuim învelitoarea, putem să schimbăm instalaţiile, putem să schimbăm gresia şi faianţa, geamurile, uşile. Singurul lucru pe care nu putem să-l schimbăm este elementul care contribuie foarte mult la rezistenţa şi durabilitatea casei care înseamnă fundaţia, structura de rezistenţă (în general din beton) împreună cu zidăria casei realizată din cărămidă. Astfel că pereţii nu pot fi înlocuiţi, nu pot fi demolaţi şi nici fundaţia, fără a spune că faci de fapt altă casă.

Există o influenţă a muncitorilor plecaţi în afară asupra pieţei locale?

Cei care lucrează în străinătate sunt foarte bine informaţi pentru că mulţi dintre ei lucrează în construcţii iar felul în care se construieşte în ţări precum Spania, Franţa sau Germania spre exemplu, unde se folosesc mult blocuri ceramice, planşee ceramice. Şi asta ne sprijină pe noi, pentru că de ani de zine vindem planşee ceramice, care sunt un substitut la planşeul de beton între parter şi etaj este în foarte mare măsură susţinut de cererea acestor co-naţionali care trimit bani acasă şi care îşi construiesc casa în România. Ei vin din străinătate şi ştiu exact ce-şi doresc: pereţi groşi de cărămidă care sunt în privinţa eficienţei energetice o soluţie mai bună decât cărămidă sau BCA plus termosistem pe exterior. Îşi doresc planşee ceramice, îşi doresc ţigle ceramice. Spre exemplu, o ţiglă ceramică de la Tondach poate cu uşurinţă să aibă un mixt foarte bun între un aspect foarte frumos şi o performanţă excelentă pentru o perioadă de 40-50 de ani.

Unde ajung produsele Wienerberger? Numiţi vă rog câteva proiecte din ultima perioadă care au ales produsele companiei.

Cam jumătate din toate produsele noastre servesc piaţa de case individuale şi, în linii mari, cealaltă jumătate merge la proiectele rezidenţiale făcute de dezvoltatori.
Mai pot fi întâlnite produsele noastre pe non-rezidenţial acolo unde se mai face o pensiune, se mai extinde o şcoală dar marea parte a cererii e reprezentată de produsele rezidenţiale.
Vă dau şi câteva exemple concrete: în zona oraşului Timişoara amintesc de Cartierul Iris 4 şi Tower Residence, din zona Cluj, exemple ar fi Luxor Residence, Green City Residence şi Ansamblul Bonjour Residence, din zona Bucureşti sunt Cortina Residence, Metropolitan şi Corbeanca Park, iar din Sibiu unul din proiectele realizate cu produse Porotherm este Magnolia Residence.

România a fost afectată de industrializarea forțată din comunism. O consecință a fost și distrugerea legăturilor comunitare locale. Vedeți o revenire fie şi parţială în acest sens, de la “strazile verticale” ale blocurilor la comunitățile de case?

La nivel aspiraţional, cred că noi cu toţii ne dorim să stăm în casă. La nivel de posibilităţi, cred că tendinţa ne va duce pe tot mai mulţi dintre noi care migrăm sau am migrat deja către marile centre urbane să stăm în apartamente. Vedem clar această tendinţă de urbanizare pentru că polii urbanistici atrag această imigraţie atât la nivel de specialişti bine pregătiţi cât şi personal cu studii mai degrabă medii care să lucreze în construcţii sau servicii. Nu mi-e greu să-mi imaginez că în următorii 20 de ani zona metropolitană a Bucureştiului o să aibă patru milioane de locuitori. Acest lucru poate fi valabil şi pentru alte oraşe mari din România, în ceea ce priveşte dezvoltarea.

Cum au evoluat portofoliul de produse?

Portofoliul de produse a evoluat şi din nevoia de a anticipa dorinţele pieţei dar şi vizavi de normativele locale care au intrat în vigoare la începutul anului 2014. Aceste noi normative au venit cu cerinţe mai stricte legate de comportamentul în caz de seism şi, ca exemplu, volumul maxim de goluri pentru produsele nestructurale a fost limitat la 55% iar volumul pentru cele structurale a fost limitat la 50%.

Ce ar putea afecta industria de profil?

Ceea ce este potenţial dramatic pentru industria noastră şi pentru alte multe industrii se referă la felul în care s-ar putea modifica mecanismul de tranzacţionare al certificatelor de CO2. Există discuţii legate de o propunere de directivă care ar putea intra în vigoare după 2020 şi care ar putea să pună sub semnul întrebării mai multe industrii. Este însă un subiect foarte tehnic. Rămâne de văzut.

O să scoateţi probabil mai mulţi bani din buzunar, ca jucător din industria de zidărie

În esenţă, am putea să fim nevoiţi să scoatem mai mulţi bani din buzunar, astfel că o să ne rămână mai puţini bani de investit sau, la limită, un număr de fabrici care au costuri de operare prea mari, dintr-un motiv sau altul, ar putea fi închise. Ar putea avea loc o migraţie a produselor, pentru că legislaţia cu certificatele de dioxid de carbon se va aplica pentru toţi membrii UE dar, atenţie, nu se va aplica, de exemplu, pentru Ucraina, Moldova sau Turcia.