În luna martie 2017, Guvernul României a aprobat, prin HG, indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiţii „Consolidare, restaurare şi amenajare a Muzeului Naţional «George Enescu» – Palatul «Cantacuzino»” şi a anexei, ce compun ansamblul muzeal. Conform procedurii, documentaţia aferentă proiectului ar fi trebuit transmisă spre avizare Consiliului Tehnico-Economic al Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale. Procesul de avizare a trenat până în prezent întrucât, la nivelul ministerului, nu a existat acest consiliu, susțin reprezentanții ministerului.
Interpretări contradictorii ale regulamentelor în vigoare au blocat o lungă perioadă înfiinţarea CTE dar, în această lună, conducerea ministerului a luat toate măsurile pentru ca această structură administrativă să se constituie în cel mai scurt timp posibil şi astfel procedura de avizare să fie deblocată. După obţinerea avizului, MCIN va demara procedura de achiziţie publică pentru atribuirea contractului de execuţie a lucrărilor, care se vor desfăşura pe o perioadă de 24 de luni după semnarea acestuia. Valoarea investiţiei este estimată la suma de 45,41 milioane de lei, inclusiv TVA. Finanţarea proiectului se va realiza atât din împrumutul acordat de Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei (BDCE), cât şi din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie.
Împrumutul acordat de Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei se derulează conform HG nr. 191/2007 pentru aprobarea Acordului-cadru de împrumut dintre România şi BDCE, destinat finanţării Proiectului F/P 1562(2006) privind reabilitarea monumentelor istorice din România, cu completările ulterioare. Clădirea va fi supusă unui amplu proces de cercetare şi analizare, revizuire, restaurare şi refacere a tuturor componentelor şi detaliilor arhitecturale, de la soclul clădirii până la învelitoarea din tablă de zinc, la tâmplăria din lemn sau metal a uşilor şi ferestrelor, la pardoseli şi tencuieli. Palatul ”Cantacuzino” a fost construit între anii 1898-1900, după proiectul arhitectului I.D. Berindey, împreună cu o serie de remarcabili colaboratori precum G.D. Mirea, Costin Petrescu, Arthur Verona, Nicolae Isidor Vermont pentru picturile monumentale, Frederick Stork şi Emil Wilhelm Becker pentru sculpturi şi Casa „Krieger” din Paris pentru decoraţia interioară, tapiserii, candelabre, lămpi, vitralii etc.