Pentru piaţa imobiliară din România nu există în acest moment reglementări care să determine dezvoltatorii de clădiri de birouri să se ghideze după standardele internaţionale recomandate de BOMA (Building Owners and Managers Association) – Asociaţia Internaţională a Proprietarilor şi Administratorilor de Clădiri pentru a clasifica în mod corect clădirea. Aceste clase reprezintă un sistem subiectiv de catalogare, ce exprimă potenţialul competitiv al fiecărei clădiri de a atrage clienţi de categorii similare, susține Alina Berghian, Sales Associate RE/MAX Grup de Lux.

Conform unui studiu realizat de Wizmo.ro și RE/MAX Grup de Lux, clădirile de birouri se împart în trei clase – A, B şi C, dar pot fi catalogate şi drept clădiri verzi, unele dintre cele mai căutate în ultimii ani. „O clădire de clasa A se diferenţiază în principal prin locaţie, care trebuie să fie una de excepţie, într-o zonă centrală sau ultracentrală, cu vizibilitate şi acces facil. Două dintre condiţiile principale ce fac o clădire să fie de clasa A sunt cele legate de suprafaţă – astfel, cea totală ar trebui să depăşească 10.000 mp, iar cea pe nivel să fie de cel puţin 1.000 mp”, a spus Berghian.

Oficialul RE/MAX Grup de Lux a precizat, de asemenea, că suprafaţa utilă trebuie să reprezinte cel mult 80 – 85% din cea construită. Arhitectura, plafoanele suspendate, lifturile sau sistemul de climatizare şi ventilaţie, sunt alte aspecte care contribuie la încadrarea unei clădiri în clasa A. Imobilele de birouri încadrate în această clasă se adresează în special companiilor care doresc să îşi creeze un renume pe piaţă şi pentru care imaginea dobândită sau dorită îi obligă să se alinieze la standardele internaţionale. „Clădirile de birouri de clasa B au o locaţie semicentrală sau periferică, o suprafaţă construită de 1.000-3.000 mp cu 400-500 mp pe nivel, sisteme de telecomunicaţii bune, finisaje de o calitate medie, sistem de climatizare şi locuri de parcare incluse”, a mai afirmat Alina Berghian.

Imobilele de clasa B se adresează unei game variate de companii. Unele sunt cele internaţionale care utilizează spaţiile pentru activităţi conexe, care nu necesită relaţie face-to-face cu clienţii, companii pentru care locaţia este mai puţin importantă. La acestea se adaugă companii mari, care închiriază clădirea pentru sediu propriu şi companii mici şi mijlocii, care închiriază de obicei suprafeţe începând de la 200 mp, pe un termen de minim doi ani.

„Comparativ cu clădirile de clasa A şi B, clădirile din clasa C sunt de două tipuri: clădiri noi situate în zone semicentrale şi foste clădiri ale unor întreprinderi de stat, situate în cartiere sau la periferii. Pentru a putea fi aduse la standarde corespunzătoare, acestea din urmă necesită reamenajări şi crearea unei infrastructuri de comunicaţii, investiţii mai mici în finisaje, însă obligatoriu parcări generoase”, a explicat Alina Berghian.

Clădirile de clasa C, având avantajul chiriilor mai scăzute, precum şi multitudinea locurilor de parcare, reprezintă o alegere a companiilor mici şi mijlocii, care au nevoie de spaţii în care să îşi desfăşoare activităţile administrative. Aceste clădiri au un grad destul de mare de ocupare, indiferent că sunt noi sau mai vechi de 15 ani.

O altă categorie de birouri, tot mai căutată în ultimii ani, este cea a clădirilor verzi. De cele mai multe ori, acestea se încadrează în clasa A, fiind sustenabile din punct de vedere ecologic şi respectând anumite standarde în timpul proiectării, al construirii şi al exploatării ulterioare.

„Certificările pentru clădirile verzi sunt date de instituţii independente, locale sau internaţionale. Certificările internaţionale de acest gen sunt: BREEAM (BRE Environmental Assessment Method), LEED (Leadership în Energy and Environmental Design), DGNB (Deutsche Gesellschaftfür Nachhaltiges Bauen) şi HQE (Haute Qualité Environnementale), însă cele mai des întâlnite pe piaţă din România sunt primele două”, a încheiat Alina Berghian.