Fără număr

De aproape 30 de ani importăm din Vest atât bunuri cât şi idei. Totuşi, nu preluăm chiar tot din ţările mai avansate. Preluăm doar… ce ne convine. O să ne limităm în cele ce urmează la un singur  exemplu – cel al autostrăzilor private, care să convieţuiască alături de cele de stat, pe aceeaşi piaţă de transport. Nu prea vrem să importăm această abordare a infrastructurii, chiar dacă există în multe ţări dezvoltate şi funcţionează. Nu ne-am oprit cu totul întâmplător  la acest exemplu. S-a întâmplat însă ca, de curând, Compania Națională de Administrare a Infratructurii Rutiere (CNAIR) să fie obligată de Curtea de Arbitraj de la Paris să plătească suplimentar constructorului 83 de milioane lei pentru autostrada “scufundată” din cel de-al treilea lot Sibiu – Orăștie. A cui e vina? Există voci care spun că e vina constructorului dar există şi voci care susţin că statul nu a ales avocaţi buni. Oricum, discuţia e mai amplă. O discuţie care s-a purtat şi în multe alte situaţii similare. Cazul Bechtel e doar unul dintre multele exemple. Un lucru e sigur însă – banii îi plătim tot noi. Iar întrebarea care se pune este: nu ar fi fost mai simplu ca banii să fie plătiţi încă de la început de constructor, care să-şi recupereze apoi sumele din taxa pe autostradă, pe concesiune? Se pare că nu. Astfel de lucruri merg doar în Vest. La noi, drumurile trebuie făcute doar cu bani de la stat. Iar dacă oamenii din localităţi cu drumuri inexistente, sătui să aştepte la nesfârşit asfaltarea de la stat, se apucă singuri să-şi facă drumurile, cu firme de profil, care e rezultatul? Sunt amendaţi. Aşa că mai bine plătim la nesfârşit bani pentru autostrăzi cu gropi sau care se scufundă. Căci bani avem destui… fără număr.